Îndrăgostindu-mă de tine

4

Taxiul oprește la adresa corectă de această dată, fără nici o problemă. Plătesc domnului șofer apoi cobor cât de repede pot din mașină. Îmi așez mai bine geanta pe umăr și pornesc în drum spre agențiacelor de la The One. Am impresia că tipul enervant de sexy, cel din taxi, mă urmărește. E la o distanță de doar doi pași în spate și se ține după mine încă de când am coborât din mașină.

-Ai de gând să mă urmărești toată ziua? Întreb deși încerc să măresc pasul și să scap de el. Sper că nu ești un maniac psihopat. Doar gândul că ar putea fi unul mă îngrozește, provocându-mi mult prea cunoscuta senzație 'piele de găină'. Însă nu în modul plăcut.

-Şti, chiar vreiam să te întreb același lucru. Vine și răspunsul lui. Îmi dau ochii peste cap și mă opresc în loc, proptindu-mi mâinile în piept.

-Eu sunt în față iar tu în spate. Ceea ce rezultă că tu mă urmărești! Explic ca la proști. Pare că nici nu mă bagă în seamă, trece pe lângă mine şi îşi continuă drumul.

-Acum eu sunt primul. Ști, ar fi sunat mult mai bine: Eu pe tine, tu sub mine, spune râzând.

-Ha ha ha. Idiotule!

Mă opresc la semafor, ce în mai puțin de trei secunde își schimbă culoarea în verde. Încep să înaintez grăbită printre oameni și cu greu reușesc să nu aterizez la pământ. Ce se întâmplă cu lumea în ziua de azi. Nu trebuiau să fie toşi la un loc de muncă, sau ceva de genul. Uite cine vorbește, îmi spun în gând, regina întârziațiilor. Ajunsă pe trotuar îmi întorc privirea peste umăr pentru a mă asigura că nu mai sunt urmărită. Cum nu îl mai văd nicăieri pe tipul de mai devreme ridic nepăsătoare din umeri și reiau drumul, grăbind pasul.

Deși am ajuns de ceva vreme aici și mi-am cerut scuze, de nenumărate ori, pentru faptul că am întârziat, am fost iertată. Tipul din fața mea, ce s-ar putea sa îmi devină viitor șef, își plimbă plictisit ochii prin CV-ul meu. Nu îmi vine să cred că mă aflu în faţa lui Christian McCarthy. În afara faptului că este un bărbat super sexy, deşi e atât de învârstă încât ar putea să-mi fie tată, mai este şi un om de succes. Am început să îi cumpăr revistele şi să îmi doresc să lucrez pentru el încă de la prima apariţie pe piaţă.

-Domnule, știu că sunt mult prea tânără și nu am mai lucrat până acum, dar mă descurc foarte bine cu aparatul. Plus că ador fotografia. Pentru mine e o adevărată artă. Încerc să par convingătoare și să-i intru pe sub piele, deși în interiorul meu sunt moartă de mult. De frică, nu de altceva!

Chipeşul Christian își deslipește cu greu ochii din dosar și mă privește pe sub gene. Îl tot văd aruncând priviri peste umărul meu, în direcția ușii și am impresia că așteaptă pe cineva. Deodată aud o voce, vag cunoscută, apropiindu-se din ce în ce mai tare. Bărbatul lasă dosarul pe birou și adoptă o poziție mult mai impunătoare, fix înainte ca ușa să se deschidă.

-Domnule îmi cer mii de scuze pentru că am întârziat. Am întâmpinat ceva probleme cu transportul. Aud vocea puternic bărbătească și mă rog din tot sufletul să nu fie el, în timp ce îmi întorc privirea peste umăr şi privesc spre tipul ce tocmai a intrat pe uşă.

Oh nu! Nu, nu, nu. Orice numai el nu!

-Am impresia că majoritatea oamenilor și-au pus în cap ca azi să folosească scuza penibilă cu transportul, murmură mai mult pentru el apoi îi face semn bărbatului să se acomodeze pe scaunul de lângă mine. Dânsa este domnișoara Maggie Evans și a venit pentru postul de fotograf. El este Jay Carter, unul dintre jurnalişti noștri cei mai buni, ne aduce la cunoștiință amândorura și privirile ni se intersectează preț de o clipă. Din partea mea e ca și angajată, spune și aproape sar de pe scaun din cauza entuziasmului. Dar, având în vedere că va lucra cu tine, trebuie să îți cer părerea.