Destinul

Capitolul 3- La revedere, veche eu

Intentionez sa.mi iau la revedere de la prietenii mei de-o viata, sa le multumesc parintilor pentru ca... Ei bine, mi-au daruit aceasta viata.
Eu sunt pe cale sa plec la Blood Academy, fix... Intr-un minut! Este 11:59... Duminica, 3 septembrie 3002. Imi inchid fermoarul de la trolar, ies pe usa dormitorului si cobor scarile. Emotia, nerabdarea si tristetea invadara intreaga locuinta. Cu greu se mai putea respira, intotdeauna inecandu-te printre intrebari: Oare voi reusi? Voi ajunge ceva sau voi fi trimisa in abis fara cale de intoarcere?
- Te iubim, draga mea si iti vom fii alaturi mereu.
Parintii vin si ma imbratiseaza lung si strans.
- Si eu va iubesc, mama!
- Ai grija de tine! spune fratele meu. Daca eu n-am reusit asta nu inseamna ca nici tu nu vei reusi, ba din potriva, vei fi minunata.
Da... Familia mea este una de blestemati, asa cum sunt numiti cei fara element, cei inlaturati. Cum voi putea fii eu mai speciala... Asta este destinul meu, sa fiu o blestemata!
- O sa incerc, Christian! Va iubesc extrem de mult si va voi face mandrii, voi desface blestemul!
Atunci ma indrept spre ei, vrand sa ii imbratisez pentru ultima data, cand se aude soneria.
- Hope... Inainte sa deschizi usa, vreau sa-ti dau ceva, o mostenire de familie!
Mama mi-a pus la gat un colier cu un cristal incolor extrem de ciudat si frumos.
- Ai grija de el cu pretul vietii.
I-am zambit trista si m-am intors spre usa. Am pus mana pe clanta si... Am derchis-o.
In fata mea se afla un barbat in uniforma urmat de circa 5 aparatori
- Buna seara, sunt trimisul academiei pentru a o aduce pe Hope. Numele meu este Jasper, sunt un intelept si indrumatorul ei.
- Da, eu sunt!
- Ei bine, nu avem prea mult timp asa ca, i-ati ramas bun de la familia ta. Eu te voi astepta afara!
M-am intors la parinti, i-am luat in brate pe fiecare in parte si m-am indreptat spre usa larg deschisa.
- Tu esti ultima noastra speranta, Hope!
Astea au fost ultimele lor cuvinte. Am pasit pe potecuta umeda inchizand usa in urma mea. Mi-am sters lacrimile si am zambit.
- Sunt pregatita!
Si am inaintat prin racoarea si picaturile reci ale acelei nopti de toamna spre masina care ma astepta. Jasper m-a intampinat cu un mic zambet.
- Sunt pregatita!
- Ma bucur sa aud asta!
S-a uitat la mine iar apoi a apasat pe acceleratie lipindu-ma de scaun. Dupa ceva timp in care am ascultat straniile sunete ale noptii ne-am oprit.
- Hope, am ajuns!
Tot ce am putut distinge sunt doua porti imense care se deschideau. Am inaintat in fata noastra aprinzandu-se pe rand, felinarele, tortele si toate celelalte lumini, usor luminand tot domeniul. Am coborat din masina, urmata de Jasper, moment in care am fost uimita In stanga si in dreapta mea se aflau tufe cu trandafiri, mici fantanii si mese cu bancute din lemn. Cand am intors capul, drept inainte am vazut zeci de potecute pavate care se bifurcau, strabatand toata curtea si o fantana mare, prin apa ei trecand mici firicele de curent de toate culorile. Dar, uitandu-ma dincolo de fantana, am zarit academia. Un imens conac reabilitat, cu multe ferestre si cu o usa mare, culoarea sa predominanta fiind maroniul care stralucea la lumina felinarelor. In spatele acestuia se deosebeau cu greu locurile de antrenament. Usa cea mare se deschise, din spatele ei aparand o multime de fete si baieti, mai tineri sau mai in varsta, toti aplaudandu-ma si incurajandu-ma
- La multi ani, Hope! spune Jasper facandu-mi semn sa il urmez.
Trecem prin gloata de adolescentii fericiti si intram in academie, mai exact intr-un living cu multe canapele si masute de cafea, usi care probabil dadeau salile de curs si o scara mare.
Jasper inainteaza si imi spune:
- Aici tu si colegi tai va veti cunoaste. Dincolo de celelalte usi avem: sala de mese, sala de festivitati si incaperi in care se vor tine cursurile de: apa, foc, aer, pamant, autocontrol, flora si fauna, sport, acolo unde eu iti sunt indrumator, istorie si biblioteca.
-Am inteles! spun eu atenta si captivata.
-Toate acestea iti vor fi de ajutor pana la final, in ziua in care vei implinii 18 ani. Atunci puterea te va alege pe tine. Vei putea avea: aquarius: controlul deplin asupra apei
ignis: vei putea sa controlezi focul
terra: pamantul
aeris: aerul
Sau poti fi:
blestemat: neales de nicio putere, obligat sa se intoarca acasa si sa isi reinceapa viata.
aparator: apara si ajuta inteleptii, stiind mai ales sa puna in practica in timpul luptei tot ce au fost invatati
intelept: profesori ai academiilor.
- Este super!
Jasper zambeste si inainteaza spre multele scarile din capatul incaperii.
- Ma gandeam.... Tu de care element ai fost ales?
Dar se facuse ca nu aude si inainta vizibil iritat de intrebarea pusa. Nici eu nu insist si maresc pasul incercand sa il ajung din urma. Impreuna urcam scarile care, dupa parerea mea nu se mai terminau, intr-un sfarsit ajungand intr-un living elegant care ducea intr-un hol lat cu usi de ambele parti ale acestuia.
- Aici stau toti studentii, camera ta este cea cu numarul 13.
- Super... Ghinion
- Sa vedem daca Marry a eliberat camera. Marry este o fata desteapta si inocenta! Tocmai ieri a implinit 18 ani!
- Deci a ales sa fie inteleapta?
- Nu, este blestemata...
- Imi pare rau...
- Si mie... Uite-ti camera!
Am intrat, dar era atat de intuneric încât nu puteai distinge absolut nimic. Jasper a deschis lumina, in fata mea aratandu-se un living mare. In dreapta erau o biblioteca plina ochi cu carti, o canapea de piele si o masa de cafea, iar in stanga un pat de 2 persoane cu o noptiera si un sifonier pentru haine. In spate se aflau cateva aparate de culoare neagra. In rest, totul era bej: peretii, tavanul, patul, canapeaua; cu exceptia podelei si restului mobilierului, care erau albe.
Pe pat statea Marry, o fetita cam nedezvortata pentru varsta sa, care fredona un cantec trist. Ochii ii erau exact ca ai mei, un albastru deschis si patrunzator, la fel ca marea. Ea inainta pasind apasat. Cand la doar cativa pasi fata de mine, Marry da drumul gentii, aceasta facand un zgomot asurzitor, si se apropie jucandu-se cu o suvita din parul sau blond si razand sadic. Ajunsa in fata mea, inofensiva Marry ma apuca de gat, ridicandu-ma si lipindu-ma de un perete. Cu greu mai puteam respira, iar vederea mea se incetosa. Simteam ca asta este sfarsitul, era un sentiment de nedescris, iar ea radea sadic de parca totul era o joaca. Dar, la un moment dat, simteam ca strasoarea nu mai este asa de puternica. Am putut, in sfarsit sa respir si, incetul cu incetul, mi-am recapatat si vederea. Atunci am vazut ca ceva o impiedica pe Marry sa ma sugrume, iar acela nu era Jasper care sangera tocmai in coltul opus al camerei...
Era lantul meu, secreta o lumina alba, ca un scut. Dintr-o data, din lant a izbugnit o lumina care a trantit-o pe Marry tocmai langa Jasper. Aceasta a scos un scancet puternic si a inceput sa se foiasca in timp ce eu ma apropiam. Dar tocmai cand s-o ating, fetei i s-au inegrit ochii si a deschis gura:
- Bun venit la Blood Academy!
Apoi a afisat acelasi zambet infricosator, si s-a transformat intr-o fasie de praf negru care a iesit din camera. Eu mi-am frecat ochii uimita de plecarea neasteptata a lui Marry si mi-am indreptet atentia spre instuctorul meu care zacea lipit de peretele rece
- Jasper....
Nimic! Jasper nu arata nici macar un semn prin care sa-mi dau seama ca este teafar. Dupa alte cateva strigate si zgaltairi zadarnice, nervii mei intrecand limita, am cautat pana am gasit un pahar de apa pe noptiera. M-am intors la corpul care zacea inconstient si i-am varsat apa pe fata.
- Ce? Ce s-a intamplat? L-am ridicat pe Jasper care si-a aranjat imbracamintea sifonata si m-am asezat pe canapea el urmandu-ma.
- Ce tocmai s-a intamplat?
- Asta ma intrebam si eu.
Jasper isi prinde fata in palme vizibil iritat de ceva anume.
- Hei.. Ce s-a intamplat?
- Imi pare rau ca nu te-am putut salva!
- Hei, stai linistit! Eu nu te invinovatesc si nici tu n-ar trebui s-o faci.
- Dar uite ce urme ti-a lasat la gat! spune el dandu-mi parul la o parte.
- Nu e vina ta... Acum, explica-mi, ce era Marry?
- Noi suntem de partea binelui: protejam flora si fauna, chiar si pe oameni de catre fortele raului. Pentru ca a fost blestemata, Marry a ales partea raului si, cred ca se va intoarce pentru a se razbuna.
- Nu pot sa cred...
- Hai sa ne continuam turul. spune Jasper ridicandu-se Asta este camera ta iar...
Dar eu nu ascultam. Ma preocupa faptul ca lantul meu tocmai ma salvase de la o posibila moarte. Iar Marry, o fata inocenta transformata intr-un monstru! Parca am pasit intr-o alta lume. Dar, oare ce ma astepta in continuare?
- Si, in sfarsit, magicianul...
Jasper se uita la cel mai mare dintre aparate din fundul incaperii.
- Magicianul?!
- Da... Acesta este magicianul. El controleaza celelalte aparate, iar, odata cu ele, si mintea ta. Iti pui ochelarii aceia si iti alegi atat adversarul, arma sau puterea cat si terenul. Daca alegi modul "Surpriza" te pune sa te confrun?i cu temerile tale.
- Este extraordinar.
- Bine, acum te voi lasa sa iti aranjezi lucrurile. Odihneste-te, maine te asteapta o zi lunga.
- Am inteles, noapte buna.
- Noapte buna.
Jasper a parasit camera trantind usa in urma sa. Ma bucur ca el imi este indrumator, pare o fire intelegatoare si sigur poate sa tina un secret, ceea ce sigur va fi nevoie.
Urmandu-i sfatul am despachetat rapid si m-am asezat franta in pat, adormind imediat. ...
Un clopot delicat rasuna in departare.
Razele soarelui ii mangaiau expresia trista. Cosmarul se terminase, in sfarsit rasuflam linistita. Dar, se auzeau batai in usa. Oare ma asteapta un alt cosmar in spatele acesteia?
Ma dezmeticesc si ma ridic din patul moale... Din spatele usi, o voce impunatoare barbateasca striga:
-Trezirea!
Ma imbrac la repezeala , ma spal si ies pe usa. O multitudine de studenti ieseau din camere sau calcau pe covorul negru al scarilor. Urmandu-i am ajuns in sala de mese. O sala mare si impunatoare, cu multe candelabre si geamuri. M-am asezat intr-un colt si am asteptat tacuta. Toti elevii s-au asezat la mesele lungii si pline ochii de bunatati. Dintr-o data, o liniste apasatoare s-a asternut in intreaga sala. Din partea stanga a capatului incaperii au aparut 7 intelepti urmati de o doamna inalta si slabuta imbracata intr-o rochie la fel de neagra ca si parul acesteia. Facand un pas in fata, doamna lua cuvantul.
- Buna dimineata. Astazi, aici, vom tine a 1000-a ceremonie de bun venit.
Aceea superba doamna vorbea cu atat de multa inocenta si splendoare incat toti o ascultau cu mare atentie.
- 4 norocosi incepatori ni se vor alatura astazi. Alaturati-va noua, va rog.
M-am ridicat, extrem de derutata si mai ales emotionata. Am inaintat zambind prostesc pana am ajuns pe micuta scena.
- Ei sunt Isabella Harting, Andrew Molin, Anna Faren si Hope Filds. Fiecare se va alatura unei grupe. Să înceapă ceremonia!