Destinul

Capitolul 4 - Academia

Un clopot delicat rasuna in departare.
Razele soarelui imi mangaiau expresia trista. Cosmarul se terminase, in sfarsit rasuflam linistita. Dar, se auzeau batai in usa. Oare ma asteapta un alt cosmar in spatele acesteia?
Ma dezmeticesc si ma ridic din patul moale... Din spatele usi, o voce impunatoare barbateasca striga:
-Trezirea!
Ma imbrac la repezeala , ma spal si ies pe usa. O multitudine de studenti ieseau din camere sau calcau pe covorul negru al scarilor, iar eu îi urmez.
Două uși mari din lemn de stejar bătrân dau într.o sală imensă cu podea din mahon. În laterale sunt câte 3 ferestre impunătoare. În față fiecărei ferestre se află câte o zeitate sculptată în marmură cu detalii aurii. O sculptura infatiseaza o doamna învesmântată într.o rochie ce cade în valuri iar, la poale se topește într.un nor din aur pur. La geamurile din stânga și dreapta damei se află doi războinici in armuri grele ce privesc înlăcrimați spre orizont.
Fereastră opusă tinerei înfățișează un rege sculptat în marmura neagra cu o armură de argint. Acesta este surprins în timp ce își ia avânt cu sabia în mâna, pregătit de atac. De ambele părți ale războinicului înfricoșător se află doi soldați care se materializează parca din cel mai întunecat colț al iadului. Tabloul sculptat reprezintă sfârșitul unui război de mult uitat.
În restul sălii sunt pozitionate 4 mese lungi din abanos, la fiecare fiind asezate zeci de scaune îndreptate spre o scena mare aflată în fundul încăperi.
Acum, sala este plină ochi, neexistand un scaun gol iar Sărbătoarea despre care multi elevi vorbesc se pare ca este pe cale să înceapă.
O minunata doamna apare pe scena in aplauzele celor din incapere. Frumoasa femeie ridică mâinile iar sala se cufunda în liniște. O bătaie din palme și un mic cor începu să cante. Suna a imn vechi cântat printre regalități.
Minunata femeie incepu sa vorbeasca, vocea puternica a acesteia atrăgându.le atenția tuturor.
-Buna dimineata. Astazi, aici are loc cea dea 137-a Ceremonie de Initiere. De această data patru norocosi incepatori ni se vor alatura. Alaturati-va noua, va rog.
Două femei și doi bărbați coboara de pe scenă. Pintre ei se afla și Jasper, ceea ce mă făcu să realizez ca aceia sunt îndrumătorii, deci suntem patru nou-veniți iar fiecare își are îndrumătorul. Jasper a ajuns în fața scaunului meu și mi.a intins mâna sa mare, ce se potrivea perfect cu corpul solid și impunator. Mâna mea mică își găsi locul în palma lui, în timp ce ne îndreptam spre scenă.
- Ei sunt Isabella Harting, Andrew Molin, Anna Faren si Hope Filds împreună cu îndrumătorii acestora Anastasia Colson, Mateus Coldwen, Cassandra Gilbert și, respectiv Jasper Salvatore.
Încurajați de aplauzele elevilor, noi urcarăm pe scenă, urmați de celelalte trei perechi, în spatele doamnei, care, după câteva secunde se întoarse cu fața la noi.
- Numele meu este Victoria și sunt directoarea acestei Academii. Eu va voi fii alături și voi sprijinii procesul de evoluție și autocunoaștere al fiecăruia. În caz ca întâmpinați dificultăți de orice fel și amploare va rog să mă anuntati.
Victoria este o femeie puternică și cu adevărat frumoasă. Este înaltă, și în ciuda rochiei largi de matase albă puteai observa cu usurinta corpul lucrat. Are părul lung și roșcat precum focul , ochii verzi în care se citea intelepciunea și pielea albă ca laptele. Ea exemplifica intruchiparea frumuseții misterioase după care multe femeii tanjesc. Buzele sale pline și roșii se deschid, începând astfel să ne explice de ce ne aflăm aici.
    - Nu pot să va lămuresc total în privința aflării voastre aici, dar va pot lumina calea. Acum mult timp, in urma unui razboi, fiinte supranaturale si.au pus asezarile aici si au infintat acest oras. Cu timpul, au venit si oameni aici si s.au amestecat printre celelalte fiinte. Oamenii si cei supranaturali au format familii. Treaba noastră este să.i găsim pe urmașii care au moștenit puterile acelor fiinte, așa ca îi monitorizăm pe nou născuți pentru a vedea dacă au abilitați speciale. Apoi la 16 ani îi aducem la Academie și îi instruim. Însă uneori ne inselam ori puterea se pierde dealungul timpului. Așa ca avem și blestemați, care în ultimul timp se inmultesc. Ideea este ca voi nu sunteți oameni normali, sau cel puțin asta credem. Noi, în esență suntem vrăjitorii ai elementelor.
    Toți eram năuciți. Scunda fată de lângă mine, Anna izbucni în plans iar Andrew dădea din cap dezaprobator. Iar eu.... Ei bine eu eram prea socată ca să fac altceva înafară de tremurat. Dar tremuram incontrolabil iar Jasper mă strângea de mâna, încercând să mă calmeze.
- Știu ca probabil nu mă credeți ori sunteți prea socati ca să treceți prin filtruri gândirii spusele mele. Dar este adevărat. În totalitate. Nu ati aflat încă toată povestea, dar când o veți afla, veti înțelege.
Victoria avea o expresie miloasa și plină de afectiune, dar subit nu o mai credeam.
- Deseară vreau să fiți toți aici, pentru a începe adevarata ceremonie. Până atunci, puteți sa faceți orice poftiți.
Apoi se întoarse spre mulțime.
- Știu ca nu este normal să amân Ceremonia până deseară dar noii vostri colegi nu sunt pregătiți. Așa ca ne întâlnim tot aici, la ora 8 fix. Sunteți liberi.

  Hei. Îmi pare foarte rău ca nu am mai scris însă am avut câteva probleme. În fine, dacă ăți citit aceasta carte până aici, scrieți un comentariu cu părerea voastră pentru a știi dacă să mai continui sau nu.
   Apropo, am început să scriu la persoana întâi și cred ca așa va rămâne.
     Va pup.