Cum să devii un nimeni - PAUZA

Capitolul 6

Dupa o noapte în care dormisem doar două sau trei ore, m-am trezit de dimineaţa cu gândul că va fi o zi cu mult mai bună faţă de cea precedentă. Speram ca starea lui Ethan să fie mai bună, cu toate că o rugasem pe Olga să mă anunţe dacă se va schimba ceva pe timpul nopţii. Mă ridic fără vlagă din pat, verificând telefonul înainte de a intra la duş. Avea să fie o zi grea, la fel ca şi piatra ce-mi zdrobea inima de vreo două zile. Am lăsat apa caldă să-mi ude trupul, încercând să mă bucur din plin de relaxarea pe care mi-o oferea, ştiind cât dor îi voi duce pe timpul zilei. M-am îmbrăcat cu ce mi-a fost mai la îndemână, zăbovind mai mult timp aupra părului încâlcit.

Liftul se punea în mişcare, tensiunea crescând din ce în ce mai mult cu cât urca spre etajul în care speram să mă aştepte un Ethan la fel de zâmbitor şi pus de glume cum îl ştiam. Când ies din lift, o întâlnesc pe Olga care mă pune la curent cu starea lui şi nu pot să nu o întreb dacă am voie să îl văd. Îmi scapa un icnet când îmi răspunde pozitiv şi mă îndrept spre salonul lui probabil cu cel mai larg zâmbet pe care-l pot avea. Însă colţurile gurii refuză să mai stea ridicate în momentul în care aşez mâna pe clanţă şi o deschid doar puţin, atât cât să-l zăresc cu privirea şi să observ că doarme. Îmi fac curaj să intru şi mă îndrept spre pat după ce închid uşa fără zgomot. Pare mult mai liniştit când doarme şi când nu mai mijeşte ochii într-un mod conspirativ şi nu mai afişează zâmbetul acela drăcesc care-ţi spune că se gândeşte la Dumnezeu ştie ce prostii. Pare exact ca ei, ca şi copii mei de la clinică ce par optimişti în ceea ce îi priveşte sau doar resemnaţi cu boala lor. Acest lucru mă face să mă încrunt. Trebuie să fie puternic şi să lupte pentru a fi din nou ca înainte.

Îi aşez braţul în mâna mea, mângâind locul unde are branula şi o ridic apoi pentru a depune un sărut în acel loc.

-Ai face bine să-ţi revii iar în scurt timp să te ridici şi să-mi dai o îmbrăţişare zdravănă. Să nu de-a dracu' sa nu-ţi mai unduieşti şoldurile în Queen's ca data trecută spre deliciul femeilor şi spre disperarea mea, că nu ştiu ce-ţi fac, îl dojenesc eu ca o mamă cicălitoare care îşi ceartă copilul pentru notele mici de la şcoală. Devin serioasă din nou şi îi mângăi fruntea, după care procedez la fel ca înainte, sărutându-i-o.

Ies din salon când papilele gustative îmi amintesc că au poftă nebună de cafea iar pentru asta ar trebui să-mi fac analizele cât mai curând. Mă îndrept rapid spre laboratorul de la parter unde sunt întâmpinată de un zâmbet cald şi nişte ochi căprui şi luminoşi. Asistenta îmi face semn să mă aşez pe scaunul din apropiere în timp ce ea se întoarce cu spatele pentru a lua garoul de pe măsuţa de lângă uşă. Îmi strânge braţul mai sus de cot şi în câteva secunde îmi înţeapă pielea cu acul, sângele curgând acum în recipient, semnalând penetrarea venei. În câteva momente termină de recoltat probele, la acestea adunându-se şi celelalte recoltări pentru analizele medicale ce se fac de obicei. Scap fericită din mâinile asistentei pentru că deşi sunt medic, întotdeauna mi-a fost groază când am avut de-a face cu doctori, seringi şi o plasă de pastile.

Exclam încântată când simt gustul mult aşteptat al cafelei, papilele gustative fiind probabil în extaz când mă hotărăsc să-mi iau şi o îngheţată lângă ea. Raiul pe pământ având în vedere pofta nebună de cafea care mă trezise de dimineaţă.

Mă întorc în salonul lui Ethan cu un pachet de biscuiţi şi două ciocolate pentru a-mi mai potoli foamea care îmi făcea stomacul să scoată fel şi fel de sunete şi evitând astfel situaţii stânjenitoare. Când intru, Ethan e în aceeaşi stare. Doarme liniştit în timp ce eu stau şi îl privesc zâmbind amar. Toată ziua mi-o petrec în salon, ignorând scaunul care devenea din ce în ce mai incomod. Aveam de gând să stau lângă el toată noaptea şi să aştept cu sufletul la gură ca el să se trezească şi să treacă cu bine peste asta.