Cum să devii un nimeni - PAUZA

Prolog

  Dragă Jurnal,

Azi sunt fericită! Şi cu toate că am fost dintotdeauna iubită de cei din jurul meu, niciodată nimeni şi nimic nu a reuşit să umple golul din sufletul meu responsabil de nopţile nedormite în care încercam să găsesc răspunsuri la întrebările care mă frământau, la „acel cineva" care întârzia să apară.

Dragoste...ciudată eşti! Viaţă...imprevizibilă eşti! Şi deşi de multe ori nu suntem mulţumiţi că acestea sunt astfel, ajungem să constatăm singuri că sunt perfecte. Totul este perfect!

Azi mi-am dat seama de rolul pe care îl am aici prin simplul fapt că respir aerul acesta. Azi iubesc şi îmi dau seama că iubesc cu toată fiinţa mea. Mereu am iubit, însă azi pot să simt că acel gol nu mai există, „acel cineva" reuşind cu uşurinţă să se strecoare în inima mea.

Am iubit mereu după cum îţi zic şi datorită acestui fapt am fost fericită mereu. Şi am iubit absolut tot. În primul rând fericită m-a facut Dumnezeu prin simplul fapt că a făcut să vin pe lume pentru a mă bucura de tot ce a creat Acesta, prin liniştea pe care mi-o oferă Casa Lui atunci când I-i păşesc pragul şi nu numai, pentru cât de perfecţi suntem fiecare dintre noi. Şi m-am bucurat din plin când am vazut ce ne-a dăruit tuturor, de multe ori uitând sau ignorând toată această frumuseţe.

Familia mi-a fost alături mereu, oferindu-mi în primul rând multă iubire, educaţie, de-a lungul timpului oferindu-mi momente frumoase de care să îmi pot aduce aminte cu drag atunci când voi înainta din ce în ce mai mult în vârstă. Iubirea e peste tot unde priveşti, trebuie doar să-ţi deschizi inima şi să nu te gândeşti prea mult. Însă măcar o dată în viaţă te gândeşti că poate ar mai trebui să aştepţi, poate persoana respectivă nu te merită îndeajuns şi ajungem într-un final să fim tot singuri. Chiar Dumnezeu ne spune să ne iubim aproapele, fiind creaţi toţi din iubire. Toate aceste temeri apar când se termină o relaţie, fiind răniţi şi suferind, fiind dezamăgiţi în primul rând de noi pentru timpul pierdut, pentru dragostea neîmpărtăşită, în final ajungând la concluzia că poate ceva e în neregulă cu noi având în vedere relaţiile eşuate. Bineînţeles că unii sunt mai norocoşi, fiind deschişi atunci când dragostea apare şi în cele din urmă constată că într-adevăr au întâlnit iubirea adevărată, iar alţii mai puţin norocoşi, trecând prin multe decepţii. Cred că în această categorie mă includ şi eu având în vedere decepţia recentă pe care am avut-o, însă am considerat-o ca fiind o parte bună a vieţii mele deoarece astfel de decepţii deşi îţi macină sufletul şi te fac să devii paranoică şi să îţi pierzi încrederea în oameni, te fac să apreciezi mult mai mult iubirea adevărată atunci când o întâlneşti.

Bineînteles că viaţa nu este uşoară, însă este frumoasă cu bune şi cu rele, iar alături de persoana iubită ţi-o mai uşurezi doar, ştiind că oricât de greu îţi va fi, seara vei pune capul pe pernă privindu-l pe cel pe care îl iubeşti ştiind că îţi este alături necondiţionat.

Azi pentru prima dată îmi este frică de moarte, şi nu pentru că am facut ceva rău sau pentru că aş fi bolnavă. Azi îmi e frică de moarte deoarece ştiu că am doar o viaţă şi nu îmi va fi de ajuns să mă satur de tot ce mi-a oferit Dumnezeu. Ai văzut fluturii azi? Ce frumoşi sunt...şi când te gândeşti că trăiesc doar o zi pe pământ. Oare ce aş face dacă aş trăi doar o zi? Tu ce ai face? Nu mi-ar fi de ajuns în primul rând să iubesc tot ce e posibil, nu aş putea să îmi găsesc jumătatea într-un timp aşa de scurt. Şi chiar dacă aş găsi-o cum aş putea să mă împart între atâtea lucruri şi atâtea persoane importante care m-ar iubi la rândul lor? Familia, iubirea adevărată, prietenii, natura, Dumnezeu!? Şi când te gândeşti că nu îţi e de ajuns nici măcar o viaţă să te dăruieşti cu toată fiinţa celor care îţi înseninează la rândul lor viaţa...pentru că ar merita, iar timpul nu e blând cu noi... Azi îmi e frică de moarte şi recunosc că de multe ori am fost la un pas de a-mi pune capăt zilelor şi vei spune că sunt slabă, însă pentru a-ţi face această „nedreptate" trebuie să ai mult curaj. Iar eu nu am avut, ajungeam într-un final să îmi dau seama că nu pot şi ştii de ce? În momentele grele de cumpănă credeam că fac ce e corect, nu mai suportam durerea şi voiam ca totul să se termine...şi bine că nu am reuşit să duc la capăt această nebunie. Azi îmi e frică de moarte pentru că îmi dau seama ca nimeni nu ştie exact ce este după aceasta şi cea mai mare frică este că poate sufletul nu va mai simţi toate aceste stări care ne fac atât fericiţi cât şi trişti. Mi-e teamă de necunoscut însă cu toţii ştim că Dumnezeu ne iubeşte şi este bun iar totul va fi bine în definitiv. Ar fi păcat să nu fie aşa, ar fi păcat de toate amintirile care s-ar pierde şi dacă ne-am uita unul pe celălalt...după toată lupta dusă în tot acest timp pentru a ne împlinii toate visele.

După cum spuneam, toţi suntem „trimişi" în acest univers cu un scop, de-a lungul vieţii luptându-ne pentru fericirea proprie, cu mai multă sau mai puţină intensitate şi foarte puţin pentru fericirea celorlalţi. Apoi constatăm la final că deşi eforturile pe care le facem cu scopul obţinerii acestei împliniri de multe ori sunt zadarnice, sfârşind printr-o dezamăgire şi simţindu-ne pustiiţi, răniţi, dar atunci când găseşti persoana potrivită îţi vei da seama că a meritat să nu renunţi. Să nu renunţi, pentru ca astăzi să porţi cămaşa, parfumul, sărutările, mângăierile, pe EL întreg împregnat în sufletul şi pielea ta, privindu-l cum doarme în patul tău după o noapte nebună în care v-aţi iubit de parcă ar fi fost ultima dată când aţi fi făcut-o. Să nu renunţi, pentru ca astăzi privindu-l să-l iubeşti aşa cum este el, lenevind şi fiind deranjat de razele soarelui care îi mângâie chipul care cu o seară înainte te-a sărutat şi ţi-a declarat tot ce ţi-ai mai putea dori. Să nu renunţi pentru ca azi să îl priveşti cum îţi zâmbeşte mândru că îi porţi cămaşa şi urându-ţi „bună dimineaţa" în timp ce se întinde în pat strâmbăndu-se şi chemându-te înapoi lângă el.

Să nu renunţi, pentru ca în dimineţile ce vor urma să te trezească şi să îţi şoptească printre sărutări „te iubesc"...ştiind că este „acel cineva"...Să nu renunţi!