Cum să devii un nimeni - PAUZA

Capitolul 1

Orice relaţie are un parcurs propriu. Eşti trist? Nu eşti lângă persoana potrivită. Dar se întâmplă să fii, ştiind că nu e lapte şi miere tot timpul într-o relaţie, unde iubirea este reciprocă. Iar asta înseamnă cu totul altceva, deoarece eşti trist, dar fericit. Eşti fericit? Continuă tot aşa pentru că eşti un norocos.

Uită-te la mine...nu mă cunoşti sau poate că da...o simt cum bate de parcă ar vrea să iese afară. Ştii cât de tare loveşte inima mea? Ştii! Pentru că ai şi tu una la fel. Diferenţa este că fiecare avem povestea noastră, drama sau din păcate chiar, tragedia noastră. Eşti diferit de mine dar visăm la fel, la o iubire nebună. Şi se poate să o găseşti într-un an, doi, zece sau poate să nu o cunoşti niciodată...şi realizezi că ai trăit degeaba, că te-ai pierdut pe undeva şi doar ai trăit fizic. Iar timpul trece...

Şi de ce bate inima asta aşa de tare acum? Bate pentru că iubeşte, îmi spune că sunt fericită, că trăiesc. Şi se vede în felul în care privesc, în care zâmbesc, în care vorbesc, în toată fiinţa mea pulsând dragostea.

- Eşti pregătită? mă întreabă o voce blândă care mă face să tresar, trezindu-mă din gândurile mele.

- Nu ştiu ce să mai cred. Simt că o să îmi sară inima din piept la cât de tare bate.

- E normal să ai emoţii. Toate aşteptăm acest moment.

Da, multe femei şi-ar dori să fie în locul meu astăzi, având în vedere că mai toate cuplurile au probleme şi ajung într-un final să constate că nu sunt făcuţi unul pentru celălalt. Devenim furioşi, e adevărat, dar toţi trecem prin despărţiri de-a lungul vieţii, fie că vorbim de iubiţi, fie de prieteni, fie de părinţi. Iar modul în care se termină totul diferă de la o situaţie la alta. Se întâmplă să fii părăsit, simţindu-te trădat, dezamăgit, cutremurându-te la gândul că nu poţi să primeşti la schimb iubire, privind doar jumătatea goală a paharului şi neputând să conştientizăm că ne făceam rău singuri. Nu poţi să înţelegi de ce eşti dat deoparte de omul pentru care aveai sentimente, uitând că a pierde poate însemna şi a câştiga. Se întâmplă să părăseşti şi laşi totul în urmă nepăsător, fiind egoist şi mergând mai departe. Se întâmplă să decidă Dumnezeu iar atunci durerea este însuportabilă.

- Mi-aş fi dorit să îmi fie alături şi tata...spun întristându-mă şi cu greu încercând să-mi stăpânesc lacrimile.

- Ştiu, scumpo. Dar cu siguranţă te priveşte de sus şi se bucură pentru tine. Hai, nu te întrista. E timpul să mergem, îmi răspunde şi iese, lăsându-mă să mă mai privesc încă o dată în oglindă. Cine sunt? Cine voi fi? O coală albă ce aşteapă să fie mâzgălită, un viitor ce aşteapă să fie modelat. Carpe diem, mi-am spus.

************

Visasem la acest moment, ca orice femeie de altfel, încă din copilărie când mă jucam cu păpuşile şi cu maşinuţele căpiatului de peste stradă. Înnebunea când începeam cu filozofiile mele, doar toţi bărbaţii se plâng până la urmă că nu reuşesc să înţeleagă femeile. Eu una recunosc că uneori nu mă înţeleg nici eu, dar ar mai fi aşa captivant să încerci ca un nebun să înţelegi femeia, să iei situaţia sub control şi să constaţi la final că te-ai îndrăgostit de ea? Iar ea, la rândul ei de tine, fiind sătulă ca bărbaţii să vorbească, să vorbească şi să tot vorbească. Ea ar avea alături un bărbat demn de iubirea ei iar el în sfârşit o femeie demnă, mândră şi nu una care i se oferă pe tavă la primul cuvânt spus. Şi ştim cu toţii că nimic nu mai e ce a fost iar bărbaţii normal că nu te vor aprecia pe tine, femeia deşteapă, independentă, demnă, din moment ce restul persoanelor de sex feminin, ce nu pot fi numite femei, se oferă fără să stea pe gânduri pentru mai puţin de o noapte.