Prolog

76 4 0
                                    


Prolog

- Perspectiva Vanessei -

- Vanessa, Vanessa!

Ihm, ma strica cineva?

Simt cum sunt zgaltaita de doua brate care nu prea par sa aiba de gand sa ma lase sa-mi fac somnul de frumusete! Dar stai asa. Nu tin minte sa ma fii culcat ceea ce inseamna ca nu e noapte si eu nu ma aflu in patul meu. In acel caz, cred ca cel mai bun lucru pe care l-as fi facut era sa tip cu toata puterea pe care si-o permit plamanii mei si sa arunc cu toate pernele si obiectele care imi vin la mana in nesuferitul care a indraznit sa imi invadeze intimitatea.

Dar persoana care s-a gandit ca de ce sa nu-i intrerupa somnul Vanessei nu este un violator al intimitatii mele sau un hot cu proasta inspiratie de a o trezi pe fata a carui casa a ales s-o jefuiasca: cel care sta in fata mea e Logan, iar eu ma aflu in casa lui. Nu stiu cum sau de ce sunt in acest loc, insa Logan nu pare ocupat asa ca are timp sa-mi dea niste raspunsuri la un interogatoriu.

- Au, la naiba!

Ideea de a ma ridica in sezut este prost gandita, lovindu-ma instant o durere de cap.

- De ce ma doare capul?

Intreb cu pura nevinovatie.

- Nu iti amintesti nimic? Se intinde spre mine pentru a ma lua de mana insa ma feresc.

- Nu, nu-mi amintesc nimic.

Ridic din umeri.

Caut in mintea un raspuns la ce dracu se petrece, dar dupa cateva minute de cautare, ma dau batuta. Habar nu am ce se petrece!

- Ahm, sigur nu stii nimic?

Care e problema lui?! Ezita sa-mi raspunda la intrebari iar asta doar imi starneste mult mai tare dorinta de a gasi raspunsuri.

- Logan, daca tu nu esti in stare sa-si folosesti gura aia mare a ta pentru a-mi da niste explicatii, le voi cauta in alta parte.

Nici nu inteleg de ce sunt atat de nervoasa, dar in spatele a toate trebuie sa stea un raspuns bun.

- Tu ai venit aici..

Sopteste si ridica din umeri aproape imperceptibil.

- Si daca am venit aici, am avut si un motiv. Care e acela?

Pun intrebarea cat de calm imi sta in putinta.

- Eu te-am sunat sa intreb daca mai vii la petrecerea de diseara. Mi-ai raspuns la al cincelea apel..vorbeai ciudat si stiam ca ceva e neinregula. Dar tu mi-ai inchis in nas.

- Logan, explica mai clar.

Imi dau ochii peste cap, un pufait ce imi scapa de printre buze reprezentandu-mi disperarea.

- Am fost socat cand te-am vazut aici. M-am chinuit o ora sa scot niste raspunsuri de la tine.

- Ce? Si eu ti le-am dat?

- Mda. Dupa aia ne-am imbatat amandoi iar tu ai adormit in bucataria mea.

Realizeaza ca mai bine nu continua de povestit cu prea multe detalii. De ce naiba m-as imbata?! Si stai asa, am facut asta cu Logan?!

Ma uit la el incruntata iar el imi raspunde cu o privire infricosata si confuza.

- Ai cateva apeluri pierdute apropo..

Imi intinde un telefon ce il scoate din jacketa sa sport. Banuiesc ca e telefonul meu dar ce cauta la Logan? Poate el chiar e un violator al intimitatii..

Imi scutur capul alungand astfel alte ganduri si idei fara sens si intru direct la agenda: am 40 de apeluri ratate si 19 mesaje.. Degetul meu se plimba pe ecran si in ochi imi sare doar numele Harry. Harry, Harry, cine e Harry? A, Harry e iubitul meu, exact! Un sentiment de gol ma loveste din senin dar il alung fara sa-i ofer importanta.
Poate ca Harry e raspunsul la ce s-a intamplat cu mine.

Sunt pe punctul de a-l suna cu speranta primirii unor explicatii mai utile decat unei anumite persoane pe nume Lo..

- O suni pe Maya?

- Nu, pe Harry.

Ma incrunt fiindca habar nu am de ce ar crede ca as suna-o pe Maya. Dar cu putina gandire clara ce mi-a ramas, ma uit si la restul de douazeci de apeluri la care inca nu m-am uitat. Nici nu stiu daca altfel as fi facut-o : mda..astea sunt de la Maya. Banuiesc ca ea a sunat inainte lui Harry iar Logan a vazut doar apelurile ei.

- Ok, atunci o sun pe Maya prima data.

Zambesc ingamfat spre Logan, care rasufla usurat. Okay, aici e ceva ciudat..

- Serios, mai bine nu l-ai suna pe Harry inainte sa afli intreaga poveste.

Decid sa il ignor, dar se pare ca si eu sunt ignorata de catre Maya.

- Uf, imi intra casuta vocala.

Spun manioasa trantind telefonul pe tejghea.

Cred ca e prima data cand privesc in jurul meu de cand m-am trezit: peste tot sunt pahare rasturnate sau pline pe jumatate cu un lichid ce am vaga banuiala ca e alcool.

- Dumnezeule..ce am facut inainte sa ajung inconstienta?!

- Nici nu ai vrea sa stii.

Vine imediat raspunsul lui Logan insotit de o clatinare a capului in semn de dezaprobare.

- Voi chema menajera sa faca curat. Adauga imediat.

Se ridica de pe scaunul sau. Imi dau ochii peste cap ridicand mainile spre cer - ma rog spre tavan - cand lui ii e imposibil sa ma mai vada. Oare are si un cofetar personal care gateste doar tort de ciocolata? Sau il tine pe Iepurasul de Pasti in dulapul din fata mea care am senzatia ca s-a miscat ?

Clar, eu nu mai beau. Nu cu Logan, cel putin.

Peste cinci minute in care mai "noul meu tovaras de bautura" inca nu s-a intors, ma decid sa fac singura curat pe aici daca tot nu sunt in stare de nimic altceva. Simt cum ceva cade de pe umerii mei cand ma ridic in picioare. O patura..? Uhm, o fi adus-o Logan cand dormeam fiindca mi se facuse frig? Daca da, asta il face un tip mai putin enervant si grijiliu? Tin minte ca eu il plac, ca e prietenul meu iar numele tatalui lui e Allan.. Allan! Imi amintesc perfect de nesuferitul meu de impresar. Ma rog, imi aduc aminte si ca e fostul-impresar al meu.

Lucrurile sunt inca ne la locul lor. Imi vine ideea ca o aspirina ar fi de ajutor. Las picioarele sa ma ghideze spre dulapul in care cred ca o pot gasi.

- Asta e o zi oribi..

Calc pe ceva acel ceva nefiinf podeaua. Ma aplec fara sa privesc in detaliu obiectul de forma unui ghem si fac un efort sa ma mai si ridic inapoi in picioare. Nu sunt in cea mai buna forma a mea, clar.
Lucrul lovit de piciorul meu e ..o poza. Dar a cui e?
Oh, Doanmne! E .. e a mea. E o poza cu mine si Harry. Imi amintesc perfect cand a fost facuta poza. Lacrimi imi apar involuntar in ochi.

- Il urasc!

Amintirile m-au lovit mult prea repede si m-au facut sa cedez.
De ce mi se intampla mie asta? Ce am facut gresit?!
Mintea decide sa ma transporte in trecut.. inainte de a-l intalni pe demonul inimii mele.

Stiu,prologul e scurt si nu s-a intamplat absolut nimic interesant.
Dar mai dureaza un pic, un pic pana incepe actiunea ^^ .

Rock 'N' Roll BallerinaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum