Rock 'N' Roll Ballerina

Capitolul 8

Capitolul 8

-Perspectiva lui Harry-

Pun pariu ca daca usile acestea idioate nu erau al naibii de rezistente,m-as fi ales cu o amenda pentru alterarea bunurilor spitalului. Dar la dracu,mintea mea nu mai gandea coerent,singurul cuvant care mi se invartea incontinuu in mintea si care imi provoca teama de a pati ea ceva, era Vanesa.

-Am nevoie de ajutor!

Trec ducand in brate trupul ei inert printre oamenii ce asteptau sa vina naibii odata cineva sa ii consulte, disperarea mea umpland holul cu "sa vina odata cine naibii" si "va jur ca sunteti morti daca ea pateste ceva". Da,o asistenta o luase pe Vanessa dupa cateva minute care ma bagasera intr-o agonie ucigatoare.Zambetul compatimitor si promisiuniile goale ce mi le facuse,imi faceau si mai multa sila de locul acesta.

-Ce dracu de spital sunteti?!

Explodez cand usile salonului in care o bagasera pe Vanessa se inchid in urma asistentei caruia i-am incredintat-o pe fata pentru care nu am obligatia sa ii explic nici mintii mele,nici lui Justin.sau amaratilor mei de prieteni ,faptul ca tin la ea. Toate privirile care erau asupra mea, nu imi mai chinuiesc nervozitatea, fiindca se mutasera asupra doctorului Tobias Peterson. Desigur ,este exclus ca el sa nu isi faca aparitia cand butonul declansator al unui scandal e apasat.

-Harry..?Ce naiba?

-Tata..

-Ce s-a intamplat,Harry? La restaurant,incepuse sa fie agitatie pe afara si cand ma duc sa vad ce se intampla,aflu ca fiul meu si fiica meditatoarei lui sunt implicati intr-un accident.

Privirea lui confuza care cerea explicatii e invinsa de privirea mea.Prin recele ca gheata din ea , isi primise raspunsul : nu e naibii treaba ta.

-Te-am intrebat.Daca nu vrei sa imi dai o explicatie,macar inceteaza pana nu provoci un scandal.

-Cum vrei naibii sa incetez?! Nu imi pasa ca lucrezi aici,tată, locul asta si toti incompetentii care il conduc vor plati daca ea nu va pleaca fiind perfect bine din salonul ala nenorocit!

Daca as putea sa fac orice in momentul asta,as vrea sa pot vedea prin usile spre care faceam semne frenetice tipand la tatal meu.

-Voi chema paza,daca nu cobori tonul.

-Ma ameninti cu paza,serios?! N-ai decat sa chemi pe cine vrei tu,dar fii sigur de un lucru: de aici nu mai plec fara ea.

-Eu..

-Domnule Peterson,esti nevoie de dumneavoastra.

Panica ce o sesizasem in vocea ei trece si de cele doua usi pe care mana ei le pastra doar la interdeschizatura .Imi pun intrebarea daca murea daca venea dracului pana la noi,dar pot trai acum si fara sa aflu raspunsul sau pe cel care sa imi explice cum a aflat intr-un nenorocit de minut ca tatal meu e aici dar.i-au trebuit peste 5 minute ca sa bage in seama strigatele mele disperate.

-Vin imediat,Ramone.

Asigurarea ca asa va si face nu venise doar cu cele doua cuvinte .Ii facuse un semn ce fu suficient ca ea sa inchida inapoi blocajul ce ma despartea de Vanessa.Al naibii de usi idioate...

-Sunt un idiot! E numai vina mea!

Tata se aseaza neintarzind momentul pe scaunul de langa cel pe care ma aruncasem eu.

-Nu stiu cine e aceasta ea.Dar iti promit ca te voi cheama inauntru doar ca sa iti spun ca e bine si ca o poti vedea.

Ma batuse pe umar,gestul sau cu care eram obisnuit.
Tatal meu promite ceva doar cand acest lucru nu trece de maximul posibil ce il poate face,asa ca imi exprim usururarea ca situatia nu este peste limitele acestui spital mediocru eliberand aerul ce il blocam in plamani.