Rock 'N' Roll Ballerina

Capitolul 6

Capitolul 6

-Perspectiva Vanessei-

- 15 minute!

-20 de minute!

-24 de minu...eu am plecat!

Justin,tu esti un om mort.Ies pe usile principale pe care venisem impreuna cu insotitorul meu disparut ,si ultima speranta pentru Justin de a scapa de mania lui Vanessa,dispare prin lipsa Porshe-ului. A spus ca ia ceva din masina dar se pare ca el si-a luat el talpatita..

***

-Diana,hai raspunde,raspunde..

Invart firul telefonului public printre degete sperând ca nu voi fi nevoita sa mai bag o moneda in cazul in care Diana ignora si al 14-lea apel al meu. Dorinta mea din acest moment e sa am o masina cu care sa merg acasa dar nu,Diana tot nu raspunde!

-Of,la dracu!

Pun , rectific trântesc , telefonul in furca,acesta cazand sustinut de firul sau care il pastra suspendat in aer.

-Alo?

Diana,aleluia! Scap receptorul in incercarea de a-l ridica dar reusesc dupa alta incercare -ma rog alta inca o incercare- sa il pun langa ureche.

-Diana?Alo?Mai esti?

-Vanessa..? De pe ce ma suni?

-Un telefon public si da,daca vrei explicatii ti le dau cu mare drag la mine acasa dar acum te rog,te rog,vino dupa mine cu masina ta.

-Ahm,bine,nu voi intreba acum ce cum si de ce.Unde esti?

Dar ultima parte din ce a spus ea nu mai o aud, abondanand telefonul si pornind spre invidul cu geaca neagra de piele din fata mea.Justin,ai 3 secunde sa fugi dar nu ti le voi da.

-Cine te crezi,Justin?!

Il smucesc de brat insa imi retrag imediat mana buzele mele formand un "o" aproape perfect.

-Tu nu esti Justin..

De ce trebuie sa aiba o geaca exact ca a omului care il voiam eu defapt mort,de ce?
Individul ma masoara din privire incepand deja sa ma intimideze.

-Si cine e acest Justin si ce a facut?

-Asta..nu te priveste.

Ma uluieste faptul ca nu m-am blocat ca de obicei insa nu cred ca mai pot sa ii rezist privirii sale ,incercand sa plec de langa strainul acesta deloc prietenos la prima impresie.

-Unde te grabesti,scumpo?

Imi prinde bratul strangandu-ma de incheietura pana aceasta mi se albeste din cauza sangelui ce nu mai putea sa circule.

- Da-mi drumul!

Incercarea de a-mi smuci mana se arata fara rost.Nu ma dau batuta fapt pentru care ,enervat,imi captureaza si cealalta incheietura strangand-o la fel de strans si durerea provocata fiind la fel de mare.

-Suntem intr-un loc public.Nu imi poti face nimic.

Nu pare impresionat de ce i-am spus.Din contra,replica mea scoate un ras aspru de la el. Nu imi placea ca radea de imposibilitatea mea de a ma apara,deja eram intimidata de chipul sau fara nicio urma de expresie umana.

-Ma provoci,fetito.Si rau faci.

Fara vreo ingrijorare daca sunt bine sau nu,sunt trasa inafara cercului de lumini al felinarelor si impinsa in intuneric. Coltul din care mi s-a ordonat sa nu ma misc era o sursa de frica si groaza. Genunchii mi se inmuiau,si sa ma las prada cedarii ....nu voiam sa fac asta.

- Poate acum vei invata sa nu mai umbli singur noaptea pe strazi.

Strang din ochi,nu voiam sa fiu martora si vizual la ce urma sa mi se intample din vina lui Justin...nu,era vina mea,numai vina mea.

Ceva greu incearca sa ma traga in jos dar doua brate puternice plasate pe talia mea il impiedica sa o faca. In urmatoarea secunda,linistea e sparta de izbirea trupului strainului de pamant. Iar in secunda urmatoarea ei,linistea,mai profunda decat fusese deja ,apare din nou.

Cineva l-a lovit.Atacatorul meu e acum inconstient si intins pe asfaltul rece, o parte a trupului sau fii luminata de un felinar nu prea departat.El nu imi mai poate face niciun rau. Si asta fiindca cineva avu grija ca asa sa se intample.

Salvatorul isi lasa mainile de pe talia mea simtand ca deja ma incomoda atingerea iar zambetul cu gropite il demasca : Harry.
Harry e cel care m-a salvat azi.Din nou..

- Stiu ca esti inca speriata.Asa ca nu iti voi cere sa imi multumesti.

-Tu..

-Daca tot te straduiesti sa spui ceva incepe cu acel multumesc ,te rog.

Reusesc sa imi arcuiesc buzule pentru a forma ceva ce cred ca e un zambet foarte stramb.

-Harry,m-ai salvat.Din nou.

-Ceva de genul cred...Ahm..Vanessa?

-Da?

De ce ma tem de ce urma sa spuna?

De ce nu temi tu,Vanessa?

Subconstientule,nu ai nimerit bine momentul ca sa ma critici.

-De ce te-a atacat individul asta?

-Pai.. era sa ii dau una inainte sa realizez ca el nu e Justin.

-Ce legatura are Justin cu toate astea?

-Poveste prea lunga care nu ma simt in stare sa o spun chiar acum.Scuze.

Raspunsul lui e un zambet induplecator. De ce naiba toate zambetele lui sunt perfecte?

-Atunci mai bine te odihnesti pana va ajunge politia.

Repet cuvantul folosit de Harry dar fara nicio urma de intelegere a lui. De ce sa chemam politia cand putem ahm...sa lasam un strain lesinat pe strada pur si simplu...? Bine,bine.

-Uf,fie,suna politia. Dar dupa asta eu voi pleca.

...

-Stii Harry,cand am spus ca "voi pleca"..mu ma gandeam ca o sa ajung intr-o nenoricita de sectie de politie!

-Shh,vorbeste mai incet.Tipul ne priveste.

Si chiar eram priviti ,si nu genul ala de privire prietenioasa sau cel putin politicoasa ne era adresata de seful de sectie.

Vesti.Am aflat ca esti obligat sa depui marturire impotriva strainilor ce te agreseaza pe strada. Iuhee..mda,nu e niciun iuhei.

-Incepeti oricand doriti,domnisoara.

-Ce..? Ah,da,scuze.Pai cu ce sa incep?

- Ăă...faptul ca ati fost atacata pe strada?

-Okay,okay,nu e cazul sa deveniti ironic.

-Jur ca esti imposibila.

Remarca lui Harry e insotita de un chicotit ce se chinuia sa ti-l inabuseasca.

Si dupa ce eu ,in calitate de victima , spun tot ce puteam spune, ma gasesc in situatia de a-i cere lui Harry sa ma duca acasa. Imi era frica.
Dar el a facut deja destule pentru mine..
Dar la naiba,imi era frica.

-Ahm..Harry?

Luandu-mi-o deja inainte,se intoarce ranjind , cu fata la mine.

-Da,Vanessa..?

-Ma intrebam daca stii tu,daca ti-as cere sa ma conduci acasa ai accepta..?

Sunt pregatita pe total sa primesc refuzul.

-De ce as spune..

-Mda,nici eu nu gasesc motive pentru care ai spune da.

Se aproprie de mine zambind in coltul gurii.

-Nu ma mai intrerupe.Vreau sa vin cu tine,Vanessa.

Oh..