Ziua mea

114 8 4
                                    

In sfarsit...ziua mea.Asteptam petrecerea asta de mult timp.Inca de anul trecut de cand s-a terminat ziua mea mi-am dorit ca ziua asta sa fie perfecta pentru ca fac si eu 18 ani.Mymy are 17 si o sa implineasca toamna viitoare 18.Deci sunt mai mare ca ea insa suntem tot cele mai bune prietene si o iubesc.Petrecerea va incepe pe la 20:00 si evident toata noaptea vom petrece.Nu o sa mai stim nimic asa ca va trebui sa facem cat mai multe poze si selfiuri.Snacksurile sunt pe masa,bauture in pahare iar invitatii la usa.Vreau sa-mi fac o intrare foarte speciala.Mi-am luat o rochie alba cu sclipirici si evident niste pantofi cu toc subtire aurii cum e sclipiriciul(sclipici).Sper ca tuturor sa le placa.Majoritatea invitatilor erau fete iar in rest mai erau cativa baieti pe-acolo pe langa noi.Mymy isi luase o rochie neagra cu paiete sclipicioase si niste ghete cu tinte de toata frumusetea.Si intr-o secunda am iesit din camera,Mymy a coborat alaturi de invitati si apoi,desigur eu.
M(majordomul):-Buna seara doamnelor si domnilor,astazi este o zi speciala si anune ziua domnisoarei Cristina.Veniti,sa o aplaudam si sa o primin cum se cuvine.
Am coborat ca o printesa pierduta in palatul ei de sticla,timida,sfioasa,asteptandu-si printul fermecator(invitatii).
C:-Buna tuturor,ma bucur ca ati putut veni la petrecerea mea si va invit in living pentru a vedea tot ce urmeaza...iar apoi voi primi cadourile.
Am primit foarte multe bluze,pulovere,ghete,tenesi,rochii,geci si asa mai departe...insa doua cadouri au fost cele mai frumoase:cel de la Mymy si cel de la Harry.
De la Mymy am primit un catelus golden retriver superb si cam grasut insa va sta putin la dieta si din partea lui Harry am primit o masina roza cu strasuri pe ea care incriptioneaza numele meu si un parfum foarte smecher.Am primit multe lucruri deoarece au fost 150 de invitati.Nu mai aveam prize pentru ca invitatii sa-si incarce telefoanele dar am trecut si peste asta.Cred ca data viitoare o sa ies doar cu 50 de colegi in oras.
Ceea ce mi s-a parut foarte ciudat este ca atunci cand am coborat pe scari toata lumea m-a strigat "numar necunoscut" iar eu am tacut pentru ca nu stiam daca este o porecla sau o jignire.Ce sa cred oare?
Gata,am reusit si eu sa integrez si titlul pentru ca pana acum nu am folosit nimic din titlu si cred ca in sfarsit am reusit sa fac o portita de scapare pe care sa o dezvolt mai tarziu.Multumesc ca-mi cititi cartea si sper sa va placa ce o sa scriu in continuare.

Numar NecunoscutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum