Sunt așa de fericita ca am mai scăpat de ica o povara. Acum nu mai e nimeni in orfelinat care sa ma enerveze. Mai sunt câteva persoane pe care vreau sa le omor pentru ca mi-au ucis familia. Dar aceste persoane mai au de așteptat.
Of, of, of... Pana la urma am ajuns in acest loc...școala de corecție. Cum am ajuns aici?
Pai, totul a început cand au fost descoperite toate crimele pe care le-am facut. Au fost puse cap, la cap, au fost analizate relațiile mele cu acele persoane si am ajuns aici.
Asta e cel mai urat loc din lume. E mai rău ca la orfelinat. Toată ziua niște prosti ne explica cum sa fim buni. Nu imi pasa de asta. Eu vreau doar sa ma răzbun. Oricum nu imi fac griji. Fac eu cumva si ies de aici. Dar trebuie sa aleg intre: sa ii enervez la culme pe toti si sa ma dea afara, sa par ca mi-am învățat lecția si sa ma dea afara sau sa astept pana ma eliberează. Cu siguranță nu ultima varianta. Oare ce sa fac? Nu vreau sa stau aici. E ca o închisoare pentru copii.
