Ma plimb pe strada, încercând sa găsesc un loc unde sa dorm la noapte.
Se aude sunetul unei mașini care venea spre mine. Se opreste. Ușa se deschide usor si din mașina coboară o tanti care arată ca cele de la orfelinat. Striga la mine:
-Carina? Tu esti?
Cand ii aud vocea de baba proasta, ma trec toți fiori. Vai de pielea mea! E ea...Ada Walds. Cea mai cicalitoare si enervanta ființa de pe toată planeta.
-Carina! Nu scapi tu de mine! O sa te găsesc! striga ea enervata.
Avea dreptate nu puteam sa scap de ea, așa ca răspund părând ca sunt speriata:
-D...D...da?
-Hai! Treci in mașina!
Ma trage de mana si ma arunca in mașina ei jegoasa.
Ma duce la orfelinat. Pe drum începe o conversație stupida si enervanta:
-De ce ai fugit de la orfelinat?
-Nu imi place acolo.
-De ce? Toată lumea se purta frumos cu tine.
-Da sigur! spun imbufnata. Se purtau cu mine la fel de frumos cum se poarta cu un gunoi. Urăsc orfelinatul ala nenorocit si urăsc toate persoanele de acolo!
-Hei, hei, hei! Vezi cum vorbesti! O sa ai probleme, dacă mai vorbești așa si dacă mai fugi.
-De parca nu am destule probleme.
Discuția se termina brusc pentru ca am ajuns la orfelinat.
Doamna, sau mai bine zis, baba Walds ma trage din mașina si ma arunca pe ușa orfelinatului cu dispreț.
Toată lumea mânca. Ma asez si eu la masa. Nu mănânc. Ma gândesc la un plan cum sa scap de Ada. Vad un cuțit pe masa. Imi vine o idee.
,,Of, of, of... Ce inconștienței sunt ăștia! Le dau unor copii de maxim 10 ani cutite ascuțiți. Dar asta imi face planul sa fie si mai usor de pus in practica."
Pentru a scapă de Ada Walds trebuia sa fac ceva rău. Sa ucid. Dar nu aveam ce sa fac. Nu o mai suportam pe femeie aia.
Toți copiii termina de mancat si pleacă de la masa. Numai eu raman. In camera nu mai era nimeni decât ea, victima mea.
Se apropie de mine enervata. Si începe sa tipe:
-De ce nu mananci?! Mănâncă!
Se pune in genunchi, imi ia furculita o umple cu, așa zisa, mancare din farfurie si încerca sa mi-o îndese in gura. Atunci eu iau cutitul si i-l înfig direct in inima. Ada moare pe loc, cu capul in mancare.
-Mănâncă tu! zic eu, plecând de la locul faptei.
