Din nou aici... Din nou pe strazi... De unde a început totul... Toată nebunia cu crimele... Sunt din nou singura pe lume... Tom a fost gasit de cineva care lucrează la orfelinat. Acea persoana l-a luat cu ea. Eu am reușit sa fug... Dar nu ma simt bine... Mai bine ma duceam si eu... Stiu unde ma aflu... Stiu unde e orfelinatul... M-as duce dar... Huh! Cred ca mai bine acolo decât sa stau pe străzi...
Pornesc la drum. Merg pe o străduțele ingusta. Ajung la o poarta mare. Am ajuns. Sa ma duc sau nu la închisoare? Stau cinci-zece minute si ma gandesc. Sunt întrerupta din gândurile mele de o femeie.
-Carina? striga ea.
-Da? spun eu suspicioasa.
Nu mai zice nimic. Deschide poarta si ma trage înăuntru.
De data asta mi-am facut-o cu mana mea. Am ales sa ma întorc din nou in acest loc, unde a început totul... Unde am facut prima victima... Unde am... Ăăă...pai...am...asta e singurul moment fericit de aici. Inafara de momentele cand am scăpat de niste prosti, aici, nu m-am simțit bine niciodata. Dar nu contează. O sa scap eu intr-o zi de aici. O sa ma răzbun. Jur!
