Se pare ca de Mara chiar s-a interesat cineva. Si doar sora-sa. Încă se mai caută criminalul. Dar nimeni n-o sa afle.
Azi e 12.8.1981. Ziua mea. Împlinesc 8 ani. Femeile de la orfelinat au hotărât sa imi organizeze o petrecere. Eu si restul copiilor, vom merge la un loc de joaca. Sunt atât de fericita, dar ceva imi distrage bucuria. Era Dana care se ruga de îngrijitoare sa rămână la orfelinat. Pana la urma a venit si ea.
Cand am ajuns, am sărit toți pe jucăriile de la acel loc de joaca. A fost super acolo. Am distrus câteva jucarii, am făcut copiii mici sa planga, am mancat mancare ca lumea...
Vine si vremea tortului. Toată lumea se distra, dar in coltul mesei o vad pe Dana plângând. Dupa ce mănâncă tortul, se duce la baie sa plângă. Eu, intr-un moment de neatentie al ingrijitoarelor, iau cutitul cu care s-a tăiat tortul si ma duc dupa ea.
Dana ma vede in oglinda, lângă ușa baii, linand crema rămasă pe cuțit. Se întoarce cu fata spre mine, iar eu ii zic ridicând cutitul asupra ei:
-Nimeni nu e trist la petrecerea mea! Du-te la sora-ta si nu mai plânge ca o proasta! apoi o injunghii si pe ea.
Dana nu a încercat sa se apere. Chiar mi-a zâmbit înainte sa o omor. Intr-un fel i-am facut bine, curmandui suferinta.
Dupa petrecere plecam la orfelinat. Acolo ingrijitoarele o caută pe Dana. Dar nu cred ca o vor găsi...
