Bullet [+18]

Capitolul 21

Capitolul 21:
Who are you?

Max

După ce i-am făcut un mic tur al casei și membri familiei mele au cunoscut-o, acum luăm toți cina în liniște. O privesc cum mănâncă elegant, mesteca ușor și nu scoate niciun zgomot, fata impulsiva și puțin sălbatică s-a transformat într-o mică prințesă cuminte și rănită. Mama își drege glasul dându-mi un ghiont pe sub masă și mimând cum eu salivez privind-o pe Julie, toți cei prezenți observa gestul mamei și izbucnesc în râs, singura care doar schițează un zâmbet este Julie, s-a înroșit în obrăjori ei catifelati și nu cred ca este din cauza mâncări, iar mie mi s-a scurs toate culoarea din obraji văzând amuzamentul de pe chipul familiei mele.

În buzunar simt ceva vibrând. Telefonul. Primesc un mesaj de la Shane. " Ne vedem la docuri în 30 min, nu întârzia!", înghit în sec și bag telefonul înapoi în buzunar.

După ce terminam cina mai am 20 de minute la dispoziție în a ajunge la docuri și nu știu cum să îi explic lui Julie ca va trebui sa plec..

- Julie.. Trebuie sa plec, nu o să stau mult, revin în ju-

- Nici sa nu te gândești Max, m.ai forțat sa accept să locuiesc cu tine până mi se vindecă rănile, nu voi rămâne singura în casa asta imensa, mai ales ca nu ma pot mișca!

Își încheie discursul maraind și îmi da de înțeles ca nu e cale de mijloc, oftez ușori și îmi iau geaca de piele pe mine, o iau în brate în stilul miresei coborând în garajul subteran.

Mă urc în BMW și îi fixez bine centurile de siguranță. La dracu, mai am 10 minute sa ajung la timp în cealaltă parte orașului.

Pornesc în trombă și strâng volanul cu putere, fata asta e încăpățânata rău de tot, și ce dracu vrea Shane sa fac la docuri acum, o nouă misiune neanunțata? Nu pot sta liniștit o zi.

Mă infing ca un glonț prin traficul exasperant de aglomerat și într-un sfârșit ajung la docuri unde îl găsesc pe Shane sprijinit de mașina sa înconjurat de alte două și câteva dintre namilele sale.

- Stai aici, să nu îndrăznești sa deschizi ușa sau sa schițezi vreun gest ce ar arăta că sunt cu cineva! Spun serios și nu îi aștept răspunsul, cobor și mă îndrept cu pași lejeri spre Shane care nu are o expresie prea frumoasă.

-Bullet. mă salută cu zâmbetul său caracteristic și ironic.

- Shane. Îl salut maraind ușor, nu am chef de el acum, as fi putut fi în dormitorul meu alături de Julie vizionam un film si pregătindu-ma pentru facultate, dar trebuie sa mă prezint la datorie! Morți masi.

-Văd că ești stresat prietene, o să trec direct la subiect, ești cel mai bun dintre oameni mei și niciodată nu ai dat înapoi în a omorâ fără a clipi, ești propriul glonț și explodezi la cea mai mică scânteie, dar misiunea care o am pentru tine e mult mai importantă și va trebui sa colaboram cu Drake dac-

-Ce? Rabunfesc într-un urlet ce i-a i-a băgat în sperieți pe toți. Nu accept nimic, poate sa fie vorba și de 100 de milioane de dolari, îl omor pe Drake dacă îl prind!

- Max aka Bullet. Nu se poate, glasul ăsta care mă zgârie pe creier, odată a scăpat din mâinile mele, acum nici Dumnezeu nu îl mai apără, într-o fracțiune de secundă scot pistolul și îl îndrept spre capul său, nu durează mult pana ce oameni lui Shane îmi copiază gestul, la fel făcând și Drake și băieți lui, însă Shane nu pare prea încântat de acestea și se apropie ușor de mine vorbindu-mi cu calmul său specific, dar în asa mod în care sa pot auzi doar eu.

- Nu cred ca domnișoara ce ai adus-o cu tine în mașină ai vrea sa vadă cum ucizi cu sânge rece!

Oh, nu, Julie, am uitat de ea la auzul numelui nenorocitului de Drake, îmi îndrept privirea spre mașină și chiar dacă nu pot vedea nimic prin geamurile fumurii și întunericul ce ne înconjoară pot simți cum mă pârjoleste cu privirea iar în capul ei fiind un amalgam de întrebări. Las arma jos și pufnesc enervat.

- Eu am plecat de aici! Nu aștept răspunsul celorlalți și mă îndrept cu pași rapizi spre mașină.

Când deschid portiera și urc ceea ce vad în fața ochilor mă face să regret ca nu am lăsat-o acasă, o privire plină de ura și teamă mă sageteaza până în măduva oaselor.

Julie

Pufnesc ușor, de parcă as putea pleca de aici, ce naiba caută blondul meu sexos la ora asta la docuri și cu ăia.

Ohh Doamne, tocmai am spus ca e al meu? Cred ca m-am lovit rău de tot la cap, însă continui să îl privesc cum se apropie cu pași lejeri și siguri, dominând cu alura sa și ceilalți își pleacă capetele la apariția lui Max, toți inafara de tipul ce stă sprijinit de capota mașini.

Intre cei doi se pornesc un schimb de replici ce par normale și îmi permit sa analizez în lumina difuză trupul blondului ce mi-a furat mințile. Geaca sa se mulează perfect pe spatele bine lucrat și lat, în blugi ăia negri îi sunt atât de proeminenți mușchi coapselor și gambelor, Doamne cat de bine arată tipul ăsta.

Dintr-o data îi aud glasul pronunțand cuvinte ce nu le pot înțelege, dar e vizibil cat e de nervos și încordat, însă încremeneste în loc când un tip urmat de câteva matahale în costume i se adresează. În următoarea secundă îmi pun mâna la gură stupefiata, am mai văzut asemenea încăierări între clanuri, dar nu ma așteptam la tipul cu ochi de smarald, Racer, ilegal de frumos și un comportament excepțional, nici măcar o clipă nu mi.a dat de un înțeles ca ar fi criminalul cu sânge rece ce îl am în raza vizuală la o distanță în care îi pot citi nonșalanța cu care ține pistolul îndreptat spre celălalt și pare ca ar trage fără ezitare.

Încep sa cotrobăi grăbită prin mașină în căutarea unui telefon, înjur printre dinți ca l-am lăsat acasă, dar căutând în torpedou dau de ceva ce îmi este mai de folos în a mă apăra, un pistol.

Îl privesc cum își lasă arma jos și vine grăbit spre mașină, verific încărcătorul și apoi trag piedica pentru orice eventualitate, când se urcă pe locul șoferului rămâne înghețat cu pupilele dilatate și analizând.umi orice mișcare.

Îndrept pistolul spre el și marai.

Ori eu, ori el.