Bullet [+18]

Capitolul 17

Mașini, viteză, furie. Câștig cursa și fani urlă, îmi cer toți să mă trezesc??

- Trezirea, e timpul sa mergi la facultate, haide! îmi spune tata și îmi dă o cana de cafea, marai către el, dar nu schițează niciun gest, doar zâmbește, Haide mă că întârzi și trebuie sa o lași pe sora ta la liceu, știi ca traficul din New York e aglomerat, mai ales la ora asta, mișca.te!
-Bună dimineața și ție tată! spun indignat de trezirea primită, mă dau jos, îmi fac siesta de dimineață apoi iau din dressing o cămașă albă slim și o pereche de blugi negri, Air Force albe ca încălțări și cobor un bucătăria imensă oferindu-i mamei mele Beatrice un sărut pe obraz și surioarei mele nazdravane Kim un sărut pe creștet. Le urez o dimineață plăcută tuturor și în momentul când dau să ieși pe ușa mama strigă:
- Max, ai grijă cum conduci! înclin din cap în semn de înțelegere și urc în Ferrari.
- În cat timp trebuie sa fi la liceu Kim? - În maxim 15 min! la auzul cuvintelor ei calc accelerația la podea și ies în viteză prin deschizătura mică a porților uriașe. În nici 10 min de condus cu 170km/h și comportându-ma ca un daltonist trecând pe roșu la fiecare semafor Kim a ajuns la liceu.

Parchez între, Ferrari.ul identic cu al meu Lamborghini.ul și Porsche.ul ce aparțin varului meu Florin, Andreas și Hunter . Ies val vârtej și mă îndrept spre cursul de literatură străină, în momentul când deschid ușa săli de curs toate lumea amețește și privirile sunt îndreptate pe mine, Florin și Andreas râd iar profesorul are o privire care m.ar ucide dacă ar putea.
- Domnule Max! Ați întârziat, din nou! Luați loc mai repede! Înghit în sec și nu zic nimic, e cel mai al drq profesor din acest campus, nimeni nu mârâie în fața, nimeni care vrea sa absolve.

Alex

- Seamănă mult cu tine, toți o spun, și Andreea, și Roby, și Jake, este la fel de impulsiv și încrezut la fel cum erai tu acum 20 de ani, schimbă fetele mai des decât își schimbă șosetele, și are același stil smuls de a conduce, încă îmi aduc aminte când am urcat prima oară cu el în mașină și a condus ca un nebun crezând că mă sperie, iar eu râdeam și țipam veselă! E exact ca tine, și oricât a-ți încerca nu îi veți putea ține pe băieți departe de curse, nici tu, nici Jake, nici Roby nu aveți șanse de izbândă, sunt majori și știu toți riscurile, chiar dacă despre trecutul lor nu știu mai nimic, ei știu ca tați lor au fost niște Raceri excelenți și vor sa ducă tradiția mai departe, iar Florin este ca și copilul nostru, a crescut împreună cu Max și sunt de nedespărțit, sunt mai ceva ca frații, toți patru, Hunter, Andreas, Florin și Max sunt exact ca tine, fratele tău, Jake și Roby! Apropo, m.au sunat mamele băieților, facem grătar! mi.a spus atâtea lucruri încât capul îmi vâjâie de la atâtea amintiri, Andreas e exact ca Jake, numele l-a ales în amintirea prietenului nostru omorât la București în urmă cu douăzeci de ani, Florin e ca tatăl lui și Hunter la fel de nebun ca Roby. Off, ce o să mă fac eu cu copii ăștia.

Sper ca vă place cum a evoluat povestea, acum totul va decurge altfel, în principal iubire și curse. :)