Dupa 2 saptamani:
Au trecut 2 saptamani ca pe apa zambetei. Am fost ok. Am fost la recuperare, si din ce in ce mai mult am inceput sa merg. Mai am o saptamana si merg scoala. Abia astept sa o vad pe Laura. My BFF.
Ma ridic din pat, bine, ma asez la marginea patului, si astept ca cineva sa intre pe usa. Imi folosesc puterea supranaturala, si deodata la usa bate cineva, si o vad pe Laura intrand. Cand ma vede, imi sare repede in brate.
Dupa 2 ore de palavragit, Laura a trebuit sa plece, iar eu raman singura. Deodata, mama intra in camera urmata de Andrei. Afland ca tata ne-a parasit pe mine si pe mama si pe Sofia, am inceput sa plang si sa tip la mama. Dupa plecarea mamei, Andrei tot incerca sa ma linisteasca, dar tot nu reusea.
Deodata, o vad pe Sofi intrand pe usa. E prima oara cand o vad, de cand mi-am revenit. Imi sare in brate si incepe si ea sa planga. Andrei iese din camera, lasandu-ne singure.
Dupa vreo 2 ore de plans, ne oprin, iar Sofi decide sa mearga sa manance.
Dupa o saptamana
Mi-am revenit complet. Azi e prima zi de scoala. Abia astept sa imi revad colegii. Sa ii imbratises. Sa imi revad profesorii. Dar mai ales, sa o vad si pe Sofi intoarsa la scoala.
Intru cu mari emotii, pe poarta scolii. Nu am mai fost aici de trei saptamani pe aici. Intrata in clasa, nimeni, decat domnul profesor de chimie era acolo si o pancarda mare pe care scria " Bine ai Revenit!!". Dupa, am tras o mare sperietura. Toti colegii mei au iesit din toate colturile clasei si m-au luat in brate fericiti.
Ma asez in banca si intra in clasa doamna de romana. Dupa 3 saptamani in care am stat inchisa intre patru pereti, scriind lectiile in fiecare zi de la Laura, ma simt si eu in largul meu. Pe la jumatatea orei, cineva bate la usa. Era un domn necunoscut. Se scuza si ii zice profesoarei sa anunte ceilalti profesori, ca eu nu voi merge azi la celelalte ore, deoarece trebuie sa merg la un control.
Imi iau lucrurile, si merg dupa acel om. Ajunsa in curtea scolii, ma lipeste repede de un perete tinand la gat un cutit. Cineva ma leaga la ochii, si simt cum sunt luata in brate si dusa de acolo. Incep sa tip, dar nu ma aude nimeni. Deodata, iau contact cu pamantul rece si realizez ca sunt intr-o dubita. Dupa o distanta foarte lunga, masina se opreste. Sunt luata pe sus si intram intr-un depozit, cred. " Proast-o. Nu trebuia sa pleci de la scoala!" imi zic. Sunt lasata jos, si simt cum cineva ma dezleaga si imi da esarfa de la ochi jos. Ma uit prin jur si o vad pe mama, pe Andrei, pe Sofi, pe Laura... si pe tata. O nu, nu, nu. Asta nu e de bine. Tata se apropie de mine cu un cutit, dar Sofi si Andrei se apuca de tipat la el. Mai nou... era sa o loveasca pe Sofi. " Ce vrei de la noi, tata?" il intreb. Dar imi ignora intrebarea. Il mai intreb odata si incepe sa se uite la mine urat.
" Ce vreai de la voi? Mai bine zis ce vreau de la tine. I-am adus pe toti aici, deoarece trebuie sa alegi doar patru persoane de aici. Celelalte doua vor muri."
" Stai tata. Care sunt celelalte persoane? Observ ca aici suntem doar 4 persoane."
" Aduceți-i si pe ceilalti! "
Dupa, pe usa intra doua gorile impreuna cu Samanda, verisoara mea mai mica si cu Alex, fratele meu plecat in state. Ma uit la mama si observ ca plangea in hohote. Andrei se abtinea cu greu, ca sa fie puternic pentru noi.
" Patru persoane? " intreb. " Da. Patru". " Cu tot cu mine? ". " Nu. Fara tine" imi raspunde sec tata.
" Prima persoana, Sofi. A doua, Andrei, iar a treia pe Laura. A patra persoana...".. cad pe ganduri. Nu stiu pe cine sa aleg. Pe Alex sau pe mama? Mama se uita la mine si imi zice sa il aleg pe Alex.
" Si Alex". " Bun. Sper ca nu vei regreta."
O dezleaga pe Sofi, pe Andrei si pe Alex. Toti vin langa mine, si stam si privim in timp ce o iau pe Sofi in brate.
Tata scoate din geaca un pistol si o impusca pe mama, apoi pe Samanda. Sofi incepe sa planga, iar deodata usa se tranteste de perete. Pe ea intra politia. Ii vad cum il aresteaza pe tata si pe oamenii lui. Pe mama si pe Samanda le pun pe niste targi si imediat sunt transportate la spital. Andrei decide sa ne duca acasa pe toti, iar apoi el se duce la spital.
Ajunsi acasa, eu fug direct in camera mea. Ajunsa, intru si cad in genunchi, incepand sa plang. De ce s-au intamplat toate astea? Nu inteleg. De-abia mi-am revenit, si uite cate s-au intamplat. Oare tot tata a pus la cale si glontul de acum 3 saptamani?
Am mii de intrebari in gand, care nu au raspuns. Il vad pe Andrei cum intra in camera, ma ia in brate, ma saruta pe frunte si imi sopteste un simplu si cald " Totul va fi bine". Imi aduc aminte, ca asta a zis si acum 3 saptamani. Si uite in ce l-am bagat. Din cauza mea. Nu e nici o ruda cu mine. Dar imi e prieten de cand suntem mici. Desii eu abia acum 3 saptamani am aflat ca nu e verisorul meu.
Ma ia in brate si ma aseaza in pat. Dupa o gramada de lacrimi si suspine, simt adorm in bratele lui calde, pline de siguranta, unde vii fi mereu bine.
Heii.. sper sa va placa capitolul. Am muncit la el. Scuzati ca e scurt si scuzati-mi greselile. Vreau sa imi spuneti cine vrea dedicatie la urmatorul capitol. Pupici :* :* :))
