Asezata in pat de mai bine de 12 ore, stau amortita si nu inteleg de ce toata noaptea s-au auzit numai tipete in continuu.
Incerc sa am dau jos din pat, dar nu ma pot misca. Toate partile corpului ma dor si nu inteleg de ce. Cu mare greutate, ma dau jos. Cand ma stabilesc pe picioare, observ ca iau contact cu pamantul si ca nu pot merge. Incep sa tip, pana cand mama vine la mine impreuna cu Andrei, verisorul meu. Ma ia in brate si ma pune inapoi in pat. Din toate cele explicate de mama, am inteles ca am stat in coma timp de 2 saptamani, iar abia ieri mi-am revenit. Si nu voi putea merge timp de 3 saptamani la scoala, deoarece nu pot merge. "Voi fi o fetita rasfatata" imi zic.
Pe usa dormitorului meu, intra Andrei urmat de Rose, prietena lui. Imi aseaza pe pat un platou cu mancare, si incepem sa vorbim despre diverse lucruri.
Sunt foarte posomorata si suparata. Cum am putut sa stau in coma 2 saptamani? Nu inteleg. Totusi, "de ce am intrat in coma?", ma intreb. Il intreb pe Andrei si imi spune ca o masina a dat peste mine. Si ca mi-a cedat unul dintre rinichi, si ca am avut nevoie de un transplant.
Ma intind in pat, si ma gandesc cum de s-au intamplat toate astea. Deodata, ma uit spre geam. Vreau sa fiu afara, in leagan si sa stau la lumina soarelui. Dar va fi foarte greu de ajuns acolo. Nu voi putea sa ii zic lui Andrei sa imi faca toate poftele. Sa ma care sus, sa ma care jos. Dupa cum vreau eu.
Il vad cum intra in camera mea. Se uita atent la mine. Imi zice ceva, si chiar nu inteleg. Raman uimita, cand realizez ce a zis. " Cum adica nu suntem verisori?" ma intreb. Imi explica tot, tot, tot si raman muta. Nu se poate asa ceva. Nu, nu, nu.
Intra mama in camera, dar ma intorc cu spatele la ea. Sunt suparata pe ea. De ce nu mi-a putut zice ca defapt, Andrei nu e verisorul meu? Si cum de nu mi-a zis ca tata ne-a parasit? Ma uit cu coada ochiului, si observ ca iese pe usa si dupa o inchide, lasandu-ma in gandurile mele.
Incerc sa adorm, dar nu pot. Ma foiesc prin pat. Ma ridic in fund, si ma uit prin jur. Totul e negru. Da. E normal. E noapte afara! Numai felinarul din fata casei lumineaza. Ma uit atenta la acel felinar. Deodata, vad ca lumina acea calda ca a unui soare se stinge, iar felinarul nu mai lumineaza.
Ma plimb prin ganduri, prin realitate, prin viata. Ma asez la marginea patului.
Geamul se sparge de un glont tras de o pusca. Cad din pat si incep sa plang in timp ce strigam dupa ajutor. Andrei vine speriat la mine. Ma ia in brate. La un moment dat, imi dadu drumu si se duse spre acel glont. Il lua in mana, si se duse spre cosul de gunoi. Cand sa il arunce, se razgandi si il puse in buzunar. Ma lua in brate si ma duse in camera lui si ma aseza in pat. Se aseza langa mine si imi sopti un simplu " Totul o sa fie bine. Promit.". Dupa aceste cuvinte, adorm cu capul pe pieptul lui, intrand in lumea viselor.
