Mireasa din Iad (vol. 1) INGERI SI DEMONI

Capitolul 8 - Mireasa din Iad - pt 2

Eram in fata usii...

Usa care ducea spre, ei bine, va dati si voi seama, altar sau ma rog o versiune din Iad a altarului, unde se oficia cununia religioasa.

Dincolo de ea se auzeau mii de voci, cred ca tot Iadul era prezent la nunta asta care se pare ca era a mea...

Ce tare! Macar se bucura cineva de nefericirea mea.

- Crystal? o voce masculina foarte, foarte cunoscuta se aude in spatele meu.

Ma intorc si simt cum lacrimi proaspete imi curg pe obraji.

- Tata, mama?!

- O scumpa noastra, iti strici machiajul, nu mai plange atat! Vrei sa arati ca o curca plouata.

- Dar... voi... sunteti... adica erati... si acum... sunteti...- si tot continuam sa ma balbai.

- Draga, nu am fi putut rata nunta ta in veci. Plus ca, Nathaniel ne-a rugat sa te insotim pana la altar.

- N-Nathaniel? spun eu cu neincredere.

Deci lasul se ascundea dupa fusta mamei mele... Vezi tu!

- Da draga mea, stii, chiar daca te-a mintit... si te-a rapit...si te-a adus aici ca sa te casatoresti cu el...

Nu-i asa ca suna adorabil... Si foarte scuzabil, asta daca exista cuvantul asta...

- Ei bine, el te iubeste, si ar vrea ca tot ce e mai bun, sa tii se intample. Nu ti-ar face rau niciodata. Intelege-l si ai incredere in el! spune mama, mangaindu-mi voalul.

Privriea din ochii ei parea rece, goala, absenta. Si la fel si a tatei.

Ca si cum erau roboti...

Ca si cum nu pareau ei insisi si tot ce spuneau parea dictat de cineva - oare, Diavolul?

- Mama, tata daca ma iubiti, de ce ma fortati sa fac asta? ii intreb eu.

Poate reuseam sa le readuc omenirea.

- Draga mea, tu ai inviat pentru el. Ii vei sluji ca mireasa pentru eternitate! imi spune tata tot cu aceeasi voce rece.

E clar...

Sunt condamnata.

Si eu care credeam ca ii pot folosi pe ai mei, ca sa scap de oroarea asta de cununie...

Faptura ciudata, de mai devreme, din camera mea, apare in fata noastra si ne spune:

- E timpul!

Timpul pentru o eternitate in Iad, alaturi de fiul Diavolului, am continuat in gand.

Mama mi-a apucat bratul drept si a inceput sa chitaie foarte fals, ca si cum era super-entuziasmata, iar tatal bratul stang - nu intr-un mod dragastos, ba chiar de parca ii era frica, ca voi fugi.

Unde, tata scump?

Era plin, Iadul, de demoni si ciudatenii, unde puteam sa fug?

Se deschid usile...

Incet, incet, incep sa ma apropii - mai degraba trasa incet incet de ai mei- si ajung in fata 'altarului'.

Parintii mei, sau ce a mai ramas din ei, ma tin strans de brate...

Ne oprim.

Eram langa NATHANIEL.

Arata spectaculos...

Costumul lui, era minunat si parca era facut sa se potriveasca rochiei mele.

Macar pe asta au nimerit-o!

Tatal meu si mama mea ma lasa sa alunec... in bratele lui.

Nathaniel ma ia in brate si imi saruta fruntea, usor.

- Arati minunat, iubire! De cand astept momentul asta! De 21 de ani...

Nu am spus nimic, trebuia sa ii dau de inteles ca imi distruge viata, asta era de fapt si planul. Asta si uciderea lui.

Dar era prea fermecat de mine, incat sa imi citeasca gandurile, asa ca l-am lasat sa imi vada expresia fetei.

A observat nefericirea de pe fata mea... si a oftat, adanc.

- Dragi mei copii, bine a-ti venit la nunta regelui si reginei noastre! o voce puternica, la fel ca a lui Nathaniel, imi bubuie in timpane.

Dupa aspect - era EL -DIAVOLUL - cel care mi-a distrus viata inca de la inceput.

Ranjind la mine, acesta isi indreapta privirea catre 'invitati' si continua sa vorbeasca despre casnicia demonica si alte balarii, pe care evident nu le-am auzit decat pana la

- ... de sot pe Nathaniel Lucifer Satan?

Am ajuns deja la partea asta?

- Am de ales? a fost replica mea super desteapta.

Nathaniel s-a innecat in propria saliva cred, pentru ca l-a apucat tusitul.

- Nu, nu ai de ales. Au ales deja parintii tai, imi spune Diavolul raspicat. De fapt, cred ca o sa sarim peste intrebarea ta, pentru ca tu chiar nu ai nici o alegere, adauga el, facand pe desteptul.

Mori...

Isi indreapta atentia spre Nathaniel si eu iarasi nu mai aud nimic - eram mult prea uimita de reactia Diavolului.

Aud un: Da, din toata inima! din partea lui Nathaniel.

Vocea lui era suava si plina de afectiune, de parca imi mangaia- Dar nu. Trebuia sa fiu tare. Trebuia sa ma tin de plan.

- Atunci... va declar mire si mireasa, rege si regina. Felicitari copii mei! Sa sarbatorim, incheie Diavolul.

Oficial... eram o persoana casatorita.

Si tot oficial... eram o persoana parca fara viata.

Simteam ca lumea se cutremura in jurul meu, corpul a inceput sa imi tremure.

Acum nu mai am nicio scapare.

Condamnarea a inceput...

Trebuia sa fac ceva.

M-am uitat spre Nathaniel cu furie, dar cand i-am vazut expresia aia fericita, planul de a-l ucide, s-a evaporat.

M-a sarutat pe frunte si am simtit cum adorm.

Tot ce stiu este ca am cazut in bratele 'sotului' meu.

- E doar de la emotii, dragii mei copiii, doar emotii, se auzi vocea Diavolului care incerca sa explice lesinul meu.

Dar eu stiam mai bine...

- Crystal, iubire, sunt alaturi de tine! Vom trece impreuna peste asta, imi sopteste Nathaniel, atunci cand a vazut ca ma afund in somn...