Mireasa din Iad (vol. 1) INGERI SI DEMONI

Capitolul 2 - Petrecerea - pt 1

Daniel s-a tinut de cuvant.

Cand am ajuns la scoala, a insistat sa ramana in preajma mea, intrand odata cu mine in clasa asezandu-se in aceeasi banca.

Sorana si Iris, prietenele mele, au ramas putin blocate cand l-au vazut pe Daniel in aceeasi banca cu mine,  mai ales pentru ca stiau istoria mea cu el, dar si de faptul ca eram indragostita de el.

Dupa ce mi-au urat un lung la multi ani, si s-au asezat in banca din fata mea, le-am propus sa chiulim de la ultima ora, geografie, pentru a avea destul timp sa ne pregatim pentru petrecerea pe care au organizat-o de ceva timp.

Despre care nu au vrut sa imi  dezvaluie nici un detaliu.

- Nu inteleg de ce aveti nevoie de 4 ore pentru a va pregati pentru o petrecere! spune amuzat Daniel, deschizandu-si caietul si desenand ceva in el, dupa ce am terminat mica discutie cu fetele.

- Pentru ca noi, fetele, avem mult mai multe lucruri de facut. Parul, machiajul, manichiura, pedichiura, tinuta, sa mai continui? ii spun amuzata, gesticuland mana in jurul fetei si a corpului meu.

- Nu e de mirare ca va ia atat de mult timp! imi raspunde amuzat. Totusi...- incepe Daniel sa imi spuna, insa se opreste imediat, deoarece profesorul de istorie a intrat in clasa si a inceput sa predea imediat.

Am observat ca Daniel a inceput sa ia notite.

Daca luai in considerare faptul ca tipul era jucatorul preferat de fotbal al liceului nostru, High School Santine, faptul ca lua notite era ditamai minunea.

Totusi, stiam ca Daniel este pasionat de invatat in aceeasi masura in care este pasionat si de fotbal.

Probabil ca stia ca, daca nu va face nimic cu fotbalul, probabil va avea o alternativa si in alt domeniu.

Evident, eu, una, nu prea am fost atenta la nimic din ceea ce a predat bietul profesor, si nu pentru ca nu imi place scoala, ci, pentru ca, azi implineam 18 ani, si aveam sa ma distrez pe cinste la clubul unde ma duceau prietenii mei.

Totusi, pentru a ajunge acolo, a trebuit sa ii sun pe ai mei si sa ii mint ca aveam sa raman la Sorana acasa, pentru o scurta petrecere in pijamale cu fetele.

Ai mei au acceptat imediat, amintindu-mi, totusi, sa am grija de mine si, sub nici o forma, sa nu vorbesc cu strainii.

Treaba asta cu strainii incepuse sa scartaie, insa, m-am gandit ca tata si mama poate se uitau prea mult la stiri, si de aceea se comportau asa ciudat.

Poate ca era timpul sa se mai uite si ei la ceva mai interesant.

Stirile sunt mult prea depresive...

Cum Iris a preferat sa se duca la ea acasa si sa se pregateasca pentru iesitul nostru in oras, eu am ales sa ma duc la Sorana, si sa ma schimb la ea.

Purtam cam aceleasi haine, asa ca am decis sa imprumut ceva de la ea, pentru ca, daca ma duceam acasa sa ma schimb, ai mei si-ar fi dat seama ca nu tineam o petrecere in pijamale la Sorana, mai ales daca ma vedeau machiata si imbracata ca de club.

- Domnisoara Crystal, imi puteti spune si mie, daca puteti, evident, despre ce am vorbit in ultimele minute? se aude vocea plina de ironie a profesorului meu, intrerupandu-mi gandurile si facandu-ma sa realizez ca am uitat complet ca eram la ora, dar si faptul ca este posibil sa fii gandit cu voce tare.

- Despre al doilea razboi mondial! imi sopteste Daniel, incercand sa ma salveze din situatia creata de neatentia mea.

Ii zambesc si apoi ii raspund profesorului, reusind sa imi salvez onoarea.