Mireasa din Iad (vol. 1) INGERI SI DEMONI

Capitolul 12 - Te iubesc

- Te iubesc! imi spune Nathaniel, punandu-se in genunchi in fata mea.

- Tu? Tu, nu poti iubi pe nimeni! raspunde Daniel.

Era super enervat pe acum, si cred vroia sa il stranga de gat, pentru ca isi inclesta si desclesta pumnii.

Si uite asa am ajuns in fata celor doi barbati pe care ii iubesc. Katelynn era tacuta in bratele mele si ii privea pe cei doi cum se certau, evident pentru noi doua.

Si nici unul nu vroia sa se dea batut.

- Pentru ca daca ai fi iubit-o intradevar, ai fi fost alaturi de ea, si nu ai fi lasat-o sa plece! continua Daniel. Eu, o iubesc. Eu am ajutat-o, eu i-am fost alaturi la bine si la rau, eu am stat langa ea cand i-a dat nastere fetitei tale si tot eu m-am comportat ca un tata pentru Katelynn. Tata, pe care nu l-a intalnit niciodata, apropo...

Si uite asa, dragii mei astia doi mai aveau un pic si se omorau, in fata fetitei mele.

Nathaniel avea aceeasi fata serioasa, si aceeasi dorinta de ai zbura capul de pe umeri. Se ridica si se uita la mine.

Incepusem sa pufnesc

- Cred ca a-ti uitat unde suntem? le spun eu dintr-o data.

Ei se uitau la mine si la fetita.

Realizarea li se citeste in ochi.

Erau in camera micutei, si mai aveau un pic si se omorau.

Amandoi au aprobat si au iesit din camera.

O nu, aveau de gand sa termine ce au inceput in seara cand Nathaniel mi-a cerut sa vin cu el.

Trebuia sa ii opresc. Cu orice pret.

Am lasat-o pe Katelynn in patut si am iesit dupa ei.

Afara, atmosfera era inspaimantatoare.

Nori negrii acopereau cerul, ca si cum o furtuna avea sa se abata asupra orasului.

Nathaniel si Daniel amandoi erau transformati. Aripile lor erau ridicate, iar sabiile in pozitie de atac.

Si de da data asta am vrut sa ma bag intre ei, dar amandoi, in acelasi timp,  au ridicat mana in semn de protest.

- Stiu ce vrei sa faci. Dar de data asta, nu iti va mai merge. Stiu ca iti controlezi puterile. Dar acum e altceva. Lupta asta este intre mine si el. Si asa se va termina. Cine pierde, va ramane cu tine! spune Nathaniel cu un zambet batjocoritor, uitandu-se numai la Daniel.

Simt ca ceva ma impiedica sa ma misc. Era sigur, unul din ei. Ma paralizase

Nathan se intoarce spre mine si imi trimite un zambet sincer.

- De data asta, chiar il voi scoate din ecuatie si vom putea fi din nou impreuna, vom putea fi familia pe care ti-ai dorit-o dintotdeauna.

Si apoi cel mai groaznic cosmar mi s-a derulat in fata.

Daniel s-a aruncat asupra lui Nathaniel, care inca se uita la mine.

Nici nu ma gandeam ca putea sa faca asa ceva.

Nathaniel a reactionat imendiat. Si nu parea deloc surprins de atac. Si-a ridicat sabia, oprind atacul lui Daniel.

Amandoi au inceput sa se dueleze. Sabiile se loveau una de alta cu putere si scantei ieseau la atingerea lor. Nici unul nu parea ca este extenuat si nici unul nu dadea semne ca vrea sa opreasca lupta.

Eram pierduta in cuvinte. Imi venea sa tip de fiecare data cand sabiile se incrucisau. Imi venea sa ma trag de par. Eu eram de vina. Eu i-am facut sa ajunga in situatia asta. Eram disperata. Si nu puteam sa fac nimic. Cum puteam sa ii opresc? Doar eram paralizata.