Auzeam cum apa curge picătură cu picătură pe betonul rece,dar pur şi simplu nu puteam să accept că ăsta îmi va fi sfârșitul. Corpul meu era din ce în ce mai uşor. Simțeam că toate greutățile lumii mă părăsesc. Simțeam ceva ciudat. Nu îmi era frică că o să mor. În momentul acela nu simțeam nimic altceva decât inima mea care bătea mai rapid ca niciodată. În momentul acela nu îmi păsa de nimeni şi nimic. În momentul acela vroiam să trăiesc clipa,care se pare,avea să fie şi ultima. Nu peste mult timp,îmi simt corpul acoperit de lichidul rece ce îmi trecuse prin fiecare celulă din corp. Abia când capul meu ajunse sub apă,m-am prăbușit. Vroiam sa ies de acolo,dar nu reușeam.Eram neputincioasă.
