-Cara.
-Îh,neața și ție,morocanosule. Cum am ajuns aici ?
-Cred că răspunsul se află la tine,îi spun și îi arunc o privire dezamăgită.
-Ce vrei să spui?
Observ că tresare și își privește mâna stângă.Mâna care cândva era frumoasă,mâna care acum este tăiată în ultimul hal. Mâna care acum câteva ore cedase. Mâna care a pierdut atâta sânge în mai puțin de 5 minute. Mâna care cândva zburda prin părul blond al fetei din fața mea.Mâna care acum reprezintă imaginea tristeții supreme.
-Oh... , zice și se uită la mine cu ochii înlăcrimați.
-Te rog,nu...
-Îmi pare rău. Promit că de acum nu o să mă mai tai. Promit că de acum o să fiu lângă tine mereu și nu o să te mai las să mă aștepți pe holurile goale ale spitalelor,îngrijorat din cauza mea. Promit.
-Să fii sigură că așa se va întâmpla,pentru că de azi înainte vei sta la mine.
-Poftim? zice, și o văd înflăcărată,cu un rânjet ascuns în colțul gurii.
-Exact ce ai auzit. De azi ești cu mine zi și noapte,noapte și zi. Doar suntem cei mai buni prieteni și trebuie să am grijă de tine eu dacă tu nu mai ai. Știu că treci printr-o situație grea,mai ales acum,cu Oliver (fostul).Tocmai de aceea,vei sta la mine ca să te înveselești puțin.Și în plus,îmi place compania ta.
-E super!Mersi,Andrew.Zâmbetul ei de copil fericit făcându-mă să râd.
-Bine,acum să te scoatem de aici,neînfricat-o.Să știi că mă mir că încă mai trăiești la câte ai facut în ultimul timp.
-Și eu mă mir.
-Dumnezeu te vrea vie. Știe El de ce.
-De ce?
-Dar ce? Scrie Dumnezeu pe fruntea mea și eu nu știu?
-Tu ești Dumnezeul meu.
-Nu,eu sunt Andrew,un tip drăguț,amuzant,chipeș,de 19 ani,care este cel mai bun prieten al tău,și totodată persoana care te va scoate de aici cu bine.
-Hai să nu exagerăm totuși.
-Ce vrei să spui?
-Partea cu "chipeș" e cam scârțâită.
-...?!
-Glumesc,glumesc...Cred.
-...
-Mai mult ca sigur glumesc.
-Glumele astea ale tale nu mă fac să râd,mai lucrează sau lăsa-te de meserie.Părerea mea.
-Vorbea Mr.Amuzament.Ești mai anost decât pătura bunicii din 1516.
-Hm.
-Fara hm.
-Ba cu hm. Incă mă gândesc dacă nu cumva ți-ar prii o vacanță de o săptămână într-un spital de "5 stele",în New York,unde toată lumea iubește pe toată lumea și șobolanii se ascund sub paturile pacienților.
-Stai,ce?!
-No,nimic.
-Andrew..
-Ce e?
-Scuze,te iubesc,te ador,te bla-bla-bla,numai hai acasă mai repede.
-În sfârșit suntem amândoi de acord.
-Mhm.
-Nu mai mormăi în barbă și așteaptă aici.
