Noaptea asta e morbid de frumoasă,
E precum inima mea tristă, solitară,
Caldă, blândă, indiferentă, uitată,
Îndurerată, muribundă și abandonată.
Noaptea asta e nespus de tăcută,
Mă ține trează și mă încântă
Cu lacrimi, durere și cu răceală,
Mă afund ușor în a ei poală.
Noaptea asta e prea sfioasă,
Dulce, otrăvitoare și grațioasă.
Ușor, ușor și cu mult dor mă alină
Încetișor... Și pe ochi mă sărută.
Noaptea asta e o iluzie eternă,
Creată de o inimă dezolată,
Ce șade cu capul pe pernă, pierdută,
Uitându-se fix prin fereastră!
