Phoenix mic și trist, de lume părăsit, spune-mi tu, copile, de ce ești trist?
Din ochi, șirag de mărgele și de perle iți făcui, spune-mi tu, copile, de ce tăcui?
Penajul tău trist m-a ferecat, spune-mi tu, copile, de ce capul ți l-ai plecat?
Ai murit și din fum, mereu, te-ai ridicat, spune-mi tu, copile, ai fost ascultat?
Phoenix mic și trist, pentru toți ai suferit, spune-mi tu, copile, da'tu ce ai simțit?
Cântecul tău dulce și suav a dispărut în neant, spune-mi tu, copile, de ce ești absent?
Frumusețea ta măiastră a dispărut fără speranță, spune-mi tu, copile, asta numești tu viață?
Cu aripile tăiate, în sârme încâlcite, spune-mi tu, copile, ce anume te abate?
Phoenix mic și trist, de ce m-ai părăsit, spune-mi tu, copile, de ce te-ai pitit?
Eu te-am iubit dar nu te-am înțeles, spune-mi tu, copile, de ce moartea ai ales?
Puternic și fericit, asa eu te-am văzut, spune-mi tu, copile, ce anume ai crezut?
Azi... sunt un Phoenix mic și trist, un suflet solitar,
spune-mi tu, copile, de ce mi-ai lăsat un asa gust amar...
