Azi... ma doare inima, putin mai mult decat acum un minut...
Zambetul mi-a perit, tristetea cu mantia ei iar m-a invelit...
Ochii mei vii, ce in ei traiau doua scantei, azi au murit.
In siroaie si cascade de durere si jale i-am invelit.
Nu a trecut mult... dar Cronos, azi, din nou a lenevit,
Amarul serii si roua nopti el mai rau mi le-a intetit.
Adanc in noapte, departe de luna, m-am scufundat,
Intr-un colt de mine uitat, un taram indurerat.
Un taram ce de azi nu mai este abandonat,
Un taram unde de demult nu s-a mai colorat.
