Viata pe strazi

Sunt în siguranţă aici.

      O simt...simt cum ma protejeaza,cum e langa mine,îi simt respiratia...si bataile inimii...cufundata in ganduri si intrând în transă de la mângâierea lui calda, cad intr-un somn adanc...

E dimineata..sunt complet odihnita.. ma ridic încet din pat clipind din ochi încercand să mă trezesc la realitate..

Casa este complet goala. E o liniste profunda,si parca ma inspaimanta..

Unde sunt toti? Unde au plecat? De ce?

Imi impachetez usor putinele lucruri pe care le aveam si ies afara. Micul meu tovaras,caine,ma astepta in fata casei.

"Offf! Nu vad nimic! In afara de linia orizontului care este complet dreapta..a,da,si un camp fara sfarsit. Gata! Plecam de aici!"

Il chem pe Rex si am si plecat.

Dupa multe ore de mers,cad usor la pamant.
Simt ca cerul cade peste mine. Sunt epuizata! Nu mai bausem apa de dimineata,si e deja amiaza. M-am saturat de aceasta imagine. Doar un camp auriu peste tot in jur. Ajunge! Si incep cateva lacrimi sa imi mangaie obrazul..
Rex vine la mine si incepe si el sa schelalaie.
Inchid usor ochii si zic in gand...
"Doar putina apa..atat doresc...m-am saturat...doar apa...apa...te rog.."
Ma uit in ochii lui Rex si inteleg ca trebuie sa continuam drumul.
Ma ridic usor cu o durere oribila de genunchi, si continuam drumul.

-Hai,baiete,trebuie sa reusim! Simt asta! Hai!

Dupa inca doua ore de mers,din orizont vad o tornada...e un uragan! Dintr-o data simt cum mi se inmoaie picioarele si simt ceva in stomac... o nu! Suntem terminati!

-Hai,Rex,fugi!

Alergam amandoi fara macar sa rasuflam,si intr-un final,uite,o casa!!

Alergam repede si batem la usa cu forta.

Iese o doamna mai batrana,si spune:hai,intrati mai repede!

-Ce cautati pe vremea asta afara,ati innebunit?!?

-Doamna,habar nu am cum sa va rasplatesc ca ne-ati primit! Va multumesc din suflet!!

-Nu face nimic,hai sa intram in beci.

Da,stiu,e ciudat,dar asa fac oamenii de la tara cand vine cate un uragan. Acolo jos au provizii,caldura si apa.

Coboram repede acolo si vad mai multi oameni. O fata,pare de vreo 16-17 ani,un baietel mai mic,de vreo 5 ani,un batran si un baiat de vreo 14 ani.

-Dragilor,ea este.........cum te cheama?

-Karissa..

-Ah,da,Karissa! Ea e Karissa! Zice doamna care m-a primit.

-Buna,eu sunt Karissa...si el e.....REX! UNDE E REX!!!???

-Stai! Probabil a ramas afara!

-Nuu! Trebuie sa-l aduc aici!!!!

-Draga,e prea periculos! Nu ai cum,iti zic!!

-nuuuu!!

Urc scrile deschid usile si ies afara... e praf peste tot,si nu il pot vedea pe Rex,nici macar sa-l aud,din cauza tunetelor inspaimantatoare.. il caut cu greu dupa casa si vad dupa coltul acesteia din nou umbra cea neagra..offf,iar,din nou!?? Chiar nu ti-ai ales deloc momentul potrivit pentru halucinatii,Karissa!

Rex vine la mine in brate si ma da la pamant...intram repede in beci..

-Nu esti normala la cap! Zice baiatul mai mare.

-Sa nu mai faci asa niciodata! Ne-ai speriat! Spune doamna

-Bine,scuzati-ma,dar Rex e cel mai bun prieten al meu,nu il puteam lasa sa moara afara! Va rog! Dati-mi niste apa,mor de sete!

-Bine,Eden,da-i fetei niste apa.

-Imediat,mama.

Dupa ce am baut vreo 4 cani de apa,cad la pamant..sunt asa obosita!

~Va urma...~