ORASUL DE DINCOLO DE STELE(Vol.II)

#Atlasul

Dupa o vreme am realizat ca intradevar intre noi exista o relație specială.Era o legătură care ne făcea sa stam cat mai mult timp împreună.Care ne făcea sa simtim aceleasi lucruri.Intr-o zi Andu a cazut si si-a rupt mana si pe mine m-a durut mana.Deci acea legatura de care zicea mama in atlas era reală.As vrea doar sa aflu mai multe despre ea.Oare putem face mai multe lucruri de cat putem noi sa constientizam in clipa aceasta?Sunt intrebari la care vreau un raspuns iar acum ca stiu de unde sa il primesc,ma voi duce si il voi primi.Dar trebuie sa il iau si pe Andu fiindcă nu pot sta prea mult timp departe de el,simt ca o parte din mine lipseste atunci cand nu suntem apropiati.Oare legatura creata când am călătorit in timp face asta?Sau doar faptul ca țin la el,ca il iubesc face sa simt cum o bucata din mine se rupe atunci când nu sunt aproape de el.
Oricum ar fi trebuie sa il iau.Sunt sigura ca si el are intrebari la care vrea răspunsuri.

Dupa ce am cazut de acord ca ne vom întoarce in orasul de dincolo de stele am ales sa ii spunem si tatei ca avem de gand sa mergem in acel loc.
Tata nu a avut nimic impotriva faptului ca noi plecam sa aflăm lucruri despre noi si daca scormonim prea mult in cautare de informatii riscam sa rămânem in acel oras,deoarece ne putem atasa prea mult de el asa cum a facut si unchiul Jhony,care a plecat in acel oras si nu a mai venit dar tata si matusa Luyza vorbesc mereu cu el.Zice ca este îndrăgostit de peisaj si persoane.
Adevarul este ca in acel oras predomină armonia si pacea.Nu prea are ce sa te deranjeze in acel loc.Este sus,departe de pătură pufoasa a norilor si privirile curioșilor.

Am inceput sa îmi fac bagajul in care am pus niste haine,niste mâncare,niste paturi si un sac de dormit si atlasul.Am luat paturi si sacul de dormit fiindcă serile calde de vara se transforma usor in serile de toamna răcoroasă si nu vreau sa racesc.As fi putut zbura dr avem mult timp de mers si nu cred ca îmi ajunge energia.

Urma sa plecăm dimineata urmatoare.Am inceput sa ma gândesc la Nathaly,la-la mama...de ce era acolo când zicea ca pleacă la New York?Stăteam sa ma uit pe pereti urmărind lumina de la felinarele plictisite de monotonia de afara.Am decis sa iau jurnalul mamei sa citesc.

Sper ca plecarea mea sa nu afecteze prea tare familia.Nu inteleg...desi i-am învins pe oamenii in negru...acum am primit scrisoarea lor specifică...scrisoarea care te anunță ca pleci si nu te mai întorci...
O vrăjitoare bătrână m-a invatat cum sa îmi blochez amintirile si gândurile pentru a nu fii sterse.Voi face acea vrajă în aceasta seara...dar Ea poate fi întreruptă doar de un cuvant cheie care cred ca va fi un cuvant foarte rar folosit,care lumea nici nu stie ca exista sau voi spune o expresie...Nu m-am hotărât dar când o voi face voi scrie aici pentru ca cel ce citeste si ma gaseste sa poată sa îmi repornească creierul...Nimic fara dragoste! Va fi expresia.Daca mai trăiesc sper sa ma ajutati sa îmi readuc aminte tot...
Semnat ultima oară...Nathaly

Am inchis jurnalul si l-am pus in geantă.Trebuie sa memorez propoziția.Vreau sa o am pe mama iar.Dar in jurnal spune ca trebuia sa plece la New York...De ce este in orasul de dincolo de stele?Oare asta are vrei legatura cu oamenii in negru?Voi vedea maine.Acum trebuie sa îmi eliberez mintea fiindcă maine ma asteapta o zi lunga.
Ma întorc pe partea cealalta si in timp ce priveam jocul stelelor,pleoapele cedează sub vraja somnului si adorm.Cad intr-un somn adânc.
Vad o panza alba deasă.In zare abia se poate distinge o forma omenească.Aceasta se apropie de mine.Conturul devine tot mai pronuntat pana devine o persoana.Este mama care ma priveste blând.As vrea sa fie cu mine.Ea ma mângâie usor.
--Ai grija de tine scumpa mea!a pus cu glasul ei jucăus dar totusi serios.
--La ce sa am grija?
--La tot ceea ce e in jur.a spus alunecamdu-i privirea in spate.

Brusc m-am trezit.Pe cer nu se mai vedea dansul spontan al stelelor.Voiam sa mai fiu cu mama măcar o clipa...Dar voi fi,in viitor.O voi aduce aici.