ORASUL DE DINCOLO DE STELE(Vol.II)

In drum spre trecut (II)

     La poarta din aur a aparut o fata intr-o roba lunga,alba,cu o curea aurie la solduri care îi punea in evidenta corpul.Era o rochie elegantă si lunga pana in pamant si nu puteam vedea cu ce era încântată,dar după sunetul provocat când merge,sigur erau niste sandale cu putin toc.Ace un par auriu,prins intr-o coada lejeră pe i parte.Avea niste ochi in care se citea bunătatea.Se apropia usor,cu pasi fermi de noi.A pus mana ei lunga pe barele poartei si a deschis-o încet,crean un sunet ascutit si deranjant.Se apropie usor de noi.Sandalele se aud placut la contactul cu solul,sau norul,nu stiu ce este sub picioarele noastre dar este minunat.
Tânăra sta in fata noastra.Ne citeste câteva secunde.Ne scanează si începe

     ''-Eu sunt Shanel!Bine a-ti venit in Orasul de dincolo de stele!''a spus ea cu un glas primitor.''Urmati-ma!''si a facut un semn cu mana pentru a o urma spre oras.

     Totul acolo era atât de linistit.Lumea era atât de calma,îmbrăcată in robe lungi si albe,cu coafuri simple.Nu era nimic strident.

    Shanel ne prezintă orasul si ne conduce spre templul in jurul căruia erau ciresii infloriti.Vântul adia si prindea in dans sute de petale roz,catifelate,care imi mangaiau obrajii.

     Andu ma strangea de mana.Apoi s-a aplecat si m-a sărută.Decorul era perfect,băiatul perfect,sărutul perfect.Totul era perfect.Nici nu am observat ca Shanel nu mai era cu noi dar acum nu imi pasa.Era un moment care nu vreau sa il uit.

     Pe usile templului a iesit o doamnă intr-o rochie luna pana in pământ,roz,decoltata Avea un par lung si rosu si niste ochi de smarald,calzi.Avea un chip minunat.Nu e de mirare,doar era mama.M-a strâns tare in brate si ne-a poftit sa intrăm in templu.Ne-a condus la etajul superior la o masa mica unde
ne-a facut semn sa ne asezam.
Imediat a venit Shanel cu o tava cu ceai.A împărțit la toți cănile după care a părăsit camera.
Mama a luat cana de ceai si a inceput sa bea din ea.Apoi s-a uitat la mine si a zâmbit.A dus iară cana la gura si a băut iară o gura de ceai.

''-Cu ce ocazie ati venit in orasul nostru?''întreabă uitandu-se in cana de ceai.

''-Vreau sa aflu mai multe despre tine si atlas si despre...legatura dintre mine si Andu'' am spus in timp ce ii strangea mana.

''-Cum adică?Ce legatura?Ce atlas?''a spus ea după care a inceput sa soarbă lung din cana de ceai.

''-Nu iti amintesti când am venit aici...cu atlasul...ca ne-am...sti tu...întors in timp...''a spus eu cu o voce joasă pentru a nu ma auzi Shanel,in caz ca mai era pe aici.

''-Eu nu stiu cum va numiti...Nu stiu nimic despre voi...Eu sunt aici de când m-am nascut...Nu imi aduc aminte ca voi sa fi venit aici...''a spus Nathaly cu o fata de parca era pierdută în spatiu.Era total confuză parca...intradevar nu ne stie...dar unde e Nathaly care ne-a ajutat acum câteva luni?Ceva e ciudat cu acest oras...

Am mai vorbit cu Nathaly cam vreo ora după care Shanel a venit sa ne ia.

''-Cel mai frumos apartament pentru noii oaspeți.''a spus Nathaly.
Shanel a dat afirmativ din cap si ne-a facut semn sa iesim.
Aceasta ne-a condus afara din templu,pana in centrul orasului.Acolo ne-a facut semn catre un bloc care se înalță pana la nori.
Cred ca am urcat vreo treizeci de mii de scări pana la apartamentul nostru.

Shanel a inchis usa cat mai usor cu putință si s-a apropiat rapid spre noi.
''-Trebuie sa face ceva...acest oras nu e normal,nimic nu e ceea ce pare.Oamenii nu isi aduc aminte nimic si zilnic se intampla lucruri ciudate...''a spus Shanel in soaptă dr tot putand sa ii aud frica din voce.

Din buzunar a scos un papirus vechi.
''-Sa il citiți cu mare atentie.Ceea ce scri aici va poate salva viețile.Citi i cat mai aveti timp.Daca nu imi amintesc maine nimic sa stiti ca ...e din vina lor....''a spus Shanel si mai speriată ca inainte.

''-Care ei?''a intrebat Andu.

''-Oamenii in negru...s-s-au întors...tot ceea ce aveti nevoie sa stiti este acolo.Va rog...salvați orasul...''a spus Shanel cu lacrimi in ochi.

Pe usa a intrat un domn înalt,îmbrăcat in costum si a luat-o pe Shanel.
Cred ca nu o vom vedea prea curand...Am strâns in mana papirusul si atunci,stiam ce voi face,care este menirea mea.Sa ii salvez pe acesti oameni.Si asta voi face.