Society killed the teenager

Hard life

Stau și privesc în jur. Lumea e la fel. Nu văd nimic nou; toți se mișcă în jurul meu, unii sunt fericiți, alții își ascund necazurile. E greu să stai și să încerci să-i descifrezi, oricum ești un nimeni pentru ei. Îmi place să fiu atentă la cei din jur și îmi place să cred că ei duc o viață mai bună decât mine. Mă dau jos de pe acoperișul blocului. Nu, nu aveam de gând să mă sinucid. Îmi aprind țigara și încerc să nu mă gândesc la probleme. Locul ăsta îmi aprinde atâtea amintiri. Stau și mă întreb de ce s-a ajuns aici și cum de s-a ajuns aici. Mi-e dor de el, dar lui sigur nu-i mai pasă. L-am iubit și încă îl mai iubesc. Mă îndoiesc că voi găsi pe cineva mai bun decât el. Amintirea lui va rămâne mereu vie în inima mea. Vreți să vă povestesc puțin despre el? despre noi?
L-am întâlnit într-un mod ciudat, nu prea contează cum. Ne cunoșteam de doar câteva zile, dar am acceptat să ne întâlnim. Îmi plăcea mult de el. După ce ne-am plimbat puțin, a zis că mă duce într-un loc special, nu știam la ce să mă aștept. Am surâs puțin când am văzut că m-a dus pe acoperișul unui bloc. Mi-a spus că ăla e locul lui special și că nimeni nu mai știe de el, în afară de mine. M-a întrebat dacă vreau o țigară și am acceptat; nu fumam de mult timp. Îmi plăcea să mă uit la el, îmi plăcea modul în care își fuma țigara. După asta, ne-am apropiat și ne-am sărutat. A fost un sărut lung și dulce. După ce m-a sărutat, mi-a zâmbit. Mă simțeam obosită, așa că mi-a spus să îmi așez capul în poala lui. Îmi plăcea modul în care mă alinta, îmi plăcea că are grijă de mine și că mă face să râd. După un timp, m-am ridicat încet, iar el mi-a luat mâna și mi-a pus-o în mâna lui, era o senzație minunată. În acea clipă, știam că eram a lui. Au urmat apoi doi ani frumoși, în care am avut parte de puține certuri. Parcă eram făcuți unul pentru altul. Dar bineînțeles că după tot acest timp, am avut parte de o ceartă lungă, în care ne-am aruncat vorbe grele. Mi-a spus că, de fapt, nici nu m-a iubit vreodată. Atunci nu l-am crezut, dar acum mă gândesc că așa a și fost. Nici nu știu de ce am fost atât de proastă, și-a bătut joc de mine. După scurt timp, și-a făcut prietenă, s-a întors la fosta. Au trecut câteva luni de atunci, însă nu îl pot uita atât de ușor. M-a făcut fericită, cu el nu mai aveam nevoie de nimeni în jur.
Încerc să-mi opresc lacrimile, dar nu pot. Îmi e prea greu. Arunc țigara și decid să plec. Vin aici destul de des, locul îmi amintește de noi și de momentele bune. E o zi destul de plăcută de toamnă, ca și atunci când ne-am întâlnit noi. Ajung acasă și merg în camera mea. Îmi pun căștile în urechi, poate reușesc să mai rezist astfel unei seri. Dar nu pot. În jur de ora două, îmi scot lama. Noroc că sunt singură acasă. Brațele mele nu arată tocmai bine, iar picioarele mele nici atât. Mă tăiam și înainte să îl cunosc, însă cât am fost împreună nu am făcut-o, nu aveam motive. Știa și el că obișnuiam să mă tai, așa că nu mi-a încurajat comportamentul, însă de când nu mai suntem împreună, oricum nu mai contează, nu mai văd rostul vieții. M-am învățat cu durerea, și așa durerea interioară e mult mai mare, așa că tăiatul nu face decât să o mai absoarbă. Îmi aprind iar țigara... îmi pare rău că am ajuns într-un asemenea hal. Nici eu nu știu cu ce am greșit. Mă pun la somn pe la 4 dimineața. Mă așteaptă o zi lungă. În plus, trebuie să mă întorc la facultate.
Mă trezesc pe la 10. Îmi fac repede un duș rece ca să mai scap de toată amețeala. Îmi fac bagajele și apoi ies din casă cu gândul să merg iar pe acoperiș. După ce ajung sus, nu îmi venea să cred. Era chiar el. Nu știu ce făcea acolo, dar aveam de gând să aflu. Nici vremea de afară nu era prea plăcută. M-am dus și m-am așezat pur și simplu lângă el, aveam nevoie de unele răspunsuri.