-Anesthesia-

Capitolul 1 -Ich bin Heri

Vremea începe să se răcească din ce în ce mai tare, iar locul pe care l-am găsit nu prea mă ajuta.
Stomacul mă implora de ceva zile să îl hrănesc, iar corpul se vaita de durere si frig. Hanoracul nu îmi oferă cantitatea de căldură de care am nevoie si nu știu cât voi mai rezista.
Încerc să îmi dau seama în ce lună suntem și dacă stai puțin să te gandesti posibil să fie decembrie. În alte circumstanțe mi-ar plăcea să privesc pe geam cu o ceașcă de ceai în mana, dar oricine își poate da seamă ca este doar un vis
Dacă rămân aici posibil să mor înghețată. Privesc încă odată locul înghețat în liniște si pornesc unde văd cu ochii. Mă înjur ca nu mi-a trecut prin minte să îmi iau vreo armă.

Din ce în ce mai mult panica îmi cuprinde sufletul și am presimțirea ca mă învârt în cerc. Pentru câteva momente rămân pe loc și privesc în jur. Nu mă învârt în cerc, chiar știu locul asta. Caut cu privirea un copac scrijelit a cărui imagine o am vag în minte. La vreo 10 metri observ copacul cu pricina. Inimă mi-o ia la goană și instant picioarele o iau la fugă spre oraș.

*********

Intrată în oraș mi-am pus glugă pe cap. Trebuie sa gasesc casă părinților. Imediat.
Din cauza hainelor murdare sigur arat ca o sărăntoacă de pe străzi. Merg cu pași repezi printre oameni, dar mă opresc la un stând cu ziare. Pândesc ca nimeni să nu vada și iau un unul
Îl bag în ghiozdan și ma opresc de abia când ajung intr-un parc la vreo cinci străzi distanță. Curioasa deschid ziarul și rămân uimită la vederea pozei mele pe prima pagină. Rose Brooks, o adolescență în vârstă de 17 ani a dispărut în urma cu 8 zile. Îmi mușc buza de jos și arunc ziarul în afară de articolul cu mine.
Merg spre străzile vag cunoscute și încerc să îmi amintesc cum arată casă. Privesc fiecare,dar parcă nu este cea potrivită.
La o cotitură o casă modesta îmi încânta privirea. Zâmbesc timid și o iau la fugă spre intrare. Usa se deschide cu un scârțâit sumbru. Holul este așa cum l-am lăsat ultima dată. Continui să merg până în sufragerie. Totul este acoperit de praf, dar nimic nu este schimbat. Mobilă neagră asortată cu perdelele si covorul pufos, iar pereții albi împodobiți cu diferite tablouri făcute de mine sau mama.
Urc scările și întru în prima camera. Cea a părinților mei. Roșul domina. În afară de patul imens alb și dulap totul era de culoare rosie. Mama iubea roșul. A făcut un pact cu tata ca ea să decoreze cameră lor, eu pe a mea și tata restul casei. Și aici mă asemăn cu tata. Cam aceleași gusturi.
Ajung în față camerei mele. O deschid încet și privesc înăuntru. Este neschimbată. Patul de o persoana, cu așternuturi negre, mobilă asortata cu perdelele și covorul negru, tablourile ce ocupau cel mai mult loc in cameră. Unele sunt rezemate unul peste altul de perete, altele agățate pe perete, pe birou sunt numai acuarele și pensule murdare lângă o pânză pe care am început un desen. Este pictat doar în negru. De pe o stâncă un lup ce dezmiardă luna cu urletul sau după sufletul pereche,iar pe cer am început să pictez o lupoaica.
Sfioasă deschid sertarul biroului unde găsesc un cufăr. Îl iau curioasă și îl deschid. Rămân puțin incremenita la vederea banilor,dar îmi amintesc imediat de ei. Strângeam bani ca să imi iau un nou set de pensule, culori,pânze. Este o sumă chiar măricică, nu , uriașă. Nu știu cum am ajuns la sumă asta. Îi scot de acolo și îi pun dintr-un buzunărel din ghiozdan pe care îl arunc pe pat.
Înlătur pânzele pictate și deschid dulapul. Cum am zis...nimic neschimbat. Iau un tricou lung negru ce îmi acoperă fundul și o pereche de blugi negri mulați,iar deasupra trag un hanorac de aceeași culoare. Hainele murdare le arunc pe jos în baie și cobor în inspecție. Deschid frigiderul disperată și găsesc ceva mâncare dar nu pare a mai fii comestibilă. Iau tot si arunc la gunoi. Urc sus după ghiozdan si ies din casă cu direcția supermarket. Întru cu gluga le cap și merg glonț la un raion cu lucruri congelate. Din frigider și iau o cutie de pizza cu ciuperci și porumb,iar pe langa niște verdețuri. Ma plimb printre produse și rămân cu ochii pe apă. Merg grabita și dau să iau o sticlă dar mă trântesc de cineva și mă face să gem de durere. Persoană se uita la mine, dar nu îl laș sa îmi vadă față. Iau sticla de apă și îmi continui drumul spre casă de marcat. Înșir produsele si aștept să plătesc. În spatele meu se aude un grup gălăgios de adolescenți. Mă uit de curiozitate și îl văd chiar pe băiatul de care m-am lovit. M-am întors și am intis banii spre femeia ce aștepta să plătesc. Am luat produsele și le-am pus în ghiozdan ieșind rapid
Imediat după mine a ieșit si grupul vesel. Eu mi-am continuat drumul spre casa mea speriată ca mă urmaresc, dar coincidență ca s-au oprit fix lânga casa de vizavi. Când am pășit pe alee am auzit o voce feminină ce m-a enervat și speriat în același timp.

-Parca familia Brooks era moartă. Poate o fii vreo rudă.

-Nu cred. Am înțeles ca nu au. Fiecare a murit din diferite accidente.

Îmi încleștez pumnii și întru în casa. Așez pe masa tot ce am cumpărat și pun pizză la cuptor. Din fericire merge. Imediat o așez caldă pe masa si cu un pahar de apă lângă mine mă apuc să înfulec privind micul ecran de care nu am avut parte ațâța timp. Stomacul meu parcă urla de fericire și îmi mulțumește. De la a patra felie deja mă simt sătula și beau paharul rece de apa. laș cutia si mă îndrept spre camera mea. Perdelele nu sunt trase și îmi lăsa priveliște la o cameră . La geam este un băiat care privește curios. Mă aproprii de geam si îl deschid pentru a aerisi camera  dar îl acopăr cu perdelele negre.
Cu mare mirare de tot ca nu a spart cineva casa am găsit laptop-ul meu sub pat. Zâmbesc ușor și iau îl deschid în timp ce bag în priză încărcătorul. Rapid se deschide, iar imaginea mea cu o prietenă bună îmi ataca inimă cu cuțite. Părul ei rosu-rozaliu îi este împrăștiat în toate părțile în timp  ce blondul meu este prins în coada, iar fața mea speriata face totul..
Am început să caut niște poze cu tunsori și culori de păr. Ce mi-a atras atenția a fost un albastru superb marin. Am decis să fac și asta. Am ieșit rapid din casă cu direcția mall. Cu glugă pe cap am intrat în frizerie. Față de ceilalți sunt îmbrăcată subțire, având în vedere ca e iarna. O femeie îmi face semn și când îmi dau glugă jos mă privește ciudat.

-Rapid

Oftez și îmi dau ochii peste cap. Mă prinde de umeri și mă privește în ochi.

- Deci ce să fie.

-Vreau albastru și scurt.

Mormăi și aștept rezultatul. După ce m-a învârtit în toate colțurile a terminat. Tunsoarea îmi plăcea iar
culoarea îmi scoate ochii în evidență foarte mult.

-Iți sta super, iar ochii, fato ai niște ochi superbi. Glaciari.

Zâmbesc si îi mulțumesc. Îi dau banii si ies de acolo căutând un loc pentru un nou tatuaj. Imediat găsit îi explic detaliile și ma așeza pe o masă.

-O să doară pustoaico, dar văd ca ești învățată cu asta. râde privindu-mi corpul acoperit de alte semne.

Am ales să îmi fac două aripi pe spate, una dintre ele e de înger iar cealalata doar un început , aripă de demon. Pe ceafă mi-am făcut o pentagramă, iar pe braț o dungă de două degete ce îmi înconjura tot brațul.

-Gata puștoaico. râde barbatul. A durut?

-Puțin. rad aratant cu brațele ceva imens. Cât îmi iei?

-Gratis puștoaico.

-De ce? A durat ceva.

- Ești de-a mea. Tine numărul meu și la nevoie mă suni pentru alt tatuaj.
***

        Îmi arunc ghiozdanul pe jos și mă pun pe canapea. Deschid televizorul și   dau pe un canal de muzică.  Îmi așez o pernă sub cap și închid ochii.

-Vezi seringă asta?  E special pentru tine.  Lichidul acesta o să îți paralizeze corpul. Iar acesta  roșu  este o nouă invenție.  Dacă sângele tău îl accepta bine. Dacă nu...pai mori!

         Ochii săi căprui  sunt veseli,iar zâmbetul îi este uriaș.  Încep să mă zbat când aproprie acum de brațul meu.   Simt  înțepătură până în măduva oaselor, dar  mi se blochează tot corpul. Încet fiecare parte a corpului îmi amorțește, dar a două seringă este cumplită.  Tot brațul îmi arde dar nu pot face nimic.
          Ia un tub   legat de un aparat care mi-l îndeasă pe gât. Încerc să tip, dar respirația îmi dispare pe moment. Dintr-o sticluță de sticlă îmi administrează o substanță transparentă. Tor interiorul stomacului îmi ardea parcă măcinat de flăcări.

********