-Anesthesia-

Capitolul 3- Caruselul

Băiatul cu părul brunet ii arata împrejurimile copilei cu ochi albaștri. Este fericita ca își vede in sfârșit ' casa' si nu este deloc mirată ca nimeni nu o mai recunoaște. Fiecare persoană o privea ciudat și vorbe aspre o înconjurau. După prezentarea locului se duce spre scena ce urma să anunțe cursa.

Perspectiva lui Hari

După ce ne-am plimbat am decis amândoi să anunțăm cursa. Împreună cu ceilalți ne-am urcat pe scena. La închiderea muzicii toate privirile au fost atintite asupra noastră. Un sentiment de frica a pus stăpânire pe mine, dar am rămas pe picioare si cu o privire indiferenta.

-Deci, am de anunțat o cursă. Toți care vreți să concurati, știți ce trebuie sa faceți. Dar un lucru important mai este. Angel s-a reîntors.

Lumea m-a privit câtva timp și mulți dintre au început să râdă.
Imi dau ochii peste cap si cobor de pe scena cu direcția masina. Fiecare se pregateste pentru cursa . Eu mă urc dintr-o mașină pe care nu m-am chinuit să văd ce e, doar mă ghidez după culoarea ei neagra. Urc înăuntru și deschid motorul luand-o ușor spre linia de start. Mă opresc în dreptul celorlalți. O fata mai mult dezbrăcată anunță cursa. Lumea s-a strâns în jurul nostru strigând un nume feminin. Păpușa blonda aprinde o brichetă si in momentul cand batista a luat foc am apăsat pedala de acceleratie. Masina galbena se tine bine în spatele meu. Ajung deja la 200Km/h si nu se lăsa. Trag de volan spre stânga și mă bag în fața mașinii. Aceasta frânează si ma bufneste râsul când o altă mașină din spatele ei iese de pe traseu. Ce idioți...
Este deja a doua tura si ma mențin pe primul loc. Când mă apropii de final apare în cadru galbeata aia care mă împinge. Redresez rapid masina si accelerez. O întrec si frânez de abia la 20 de metrii de linia de finis făcând un cerc perfect. Opresc motorul si rămân puțin în mașină. Imi las capul pe spate și îmi privesc mâinile ce îmi tremură și venele prin care îmi curge adrenalina. Mă cuprinde un râs haotic. Cobor când portiera îmi este deschisă de nimeni altul decât Dell. Mă ia de mână și mergem spre grup. Mă felicita si radem pe seama incompetenței altora. O voce stridentă de femeie ne oprește din vorbit facandu-ne să ne întoarcem spre ea. Îmbrăcată intr-o pereche de pantaloni scurți roz si un maieu lung alb cu spatele gol vine spre mine și mă privește cu o sprânceană ridicata.

-Ce cauți aici? Și cu ce drept intri în cursa? mă întreabă calm

Dau din umeri si ii zâmbesc. Aceasta se enervează si ma prinde puternic de brat. Mă încrunt ușor și o prind de încheietura. O bruschez intorcand-o cu spatele la mine. O prind cu cealaltă mână de par si ii trag capul pe spate.

-Eu zic sa te gândești foarte bine la cuvintele pe care le vei scoate pe gura aceea rujata pentru că nu am răbdarea necesară pentru a suporta comentarii așa neimportante.

O inping dandu-i drumul. Se deschilibreaza si cade în genunchi. Multea a început să țipe si sa scoată sunete de mirare. Mă întorc spre Dell, dar mă prinde de picior si ma trage.

-Dă-mi drumul în acest moment. mârâi ușor

Mă întorc și o prind de brat. O ridic si ii dau un pumn ce o aduce din nou la pământ.

Îl iau pe Dell si mergem spre clădire în zgomotul mulțimii.

****

-Heri, sigur ești bine?

Aliz îmi bandaja mână, iar Edda se tot fataia pe lângă mine ca o pisică înfometată. Afirm a mia oară și îi mulțumesc din priviri pentru grijă.

-Heri, mergem să îți iei niste haine si vi la noi. mă înștiințează si îmi face semn să vin cu el.

Aliz ii da niste indicații lui Edda legat de camera mea și ne urcăm în mașină.