-Anesthesia-

Capitolul 2-Morti printre amintiri

Mă ridic în picioare ducandu-mi imediat mâna la piept. Privesc în jur și mă așez pe jos cu spatele rezemat de canapea. Îmi trec mâna prin păr tragandu-mi nasul. Cu marginea tricoului îmi șterg lacrimile.
Oftez și mă pun pe picioare. Urc sus și mă așez pe pat privind pereții. De ce se întâmplă asta? Trebuie să fi fost un motiv. Nu pățești ceva rău degeaba. Îmi înclin capul spre ușă și o privesc încruntată.

***

Două batai puternice mă trezesc. Mă ridic amorțita din pat și cobor rapid jos. Mă aproprii de ușă si mă uit pe vizor. Doi bărbați în negru stau stana de piatră. Mă dau în spate si fug sus. Îmi iau hanoracul pe mine , imi indes in ghiozdan teancul de bani și haine. Privesc în jur și rămân blocată la un tablou. Cu o ultima privire fug spre usa din spate. . O deschid și scot capul . În acel moment imaginea unui pistol mă cutremura. Mârâi ușor și ies la semnul chelului. Celălalt mă prinde de mâini și mi le leagă impingandu-ma spre o mașină albă.

***

-Cum ai ajuns aici Heri?

-Was?( Ce?) Intreb prefacandu-ma ca nu îi înțeleg

-Știu ca înțelegi , vorbește odată!

Acesta urla în timp ce se întoarce spre mine.
Ma fac mica pe bancheta si il privesc urat.

-Las-o. Nu trebuie să o speriem. vorbește celălalt schimbând viteza și accelerând

-Mda...dar nici nu a specificat ca trebuie să rămână intacta. Putem spune ca s-a lovit singură. chelul îmi zâmbește și se întoarce chicotind

Privesc funia din jurul încheieturilor mele. Imagini rapide mi se derulează ca dintr-un film cu răpitori având actorul principal persoana mea. Imi scutur capul și rămân cu ochii încă pe funie când o idee îmi acapara gândurile.

-Mir ist schlecht...

-Ce ai spus?

-Ii este rău. răspunde cel ce conduce. Trebuie să ne oprim.

-Da sigur. Continuă să conduci. Nu îmi pasă.

-Șeful a spus să o aducem în stare bună. Acum taci.

Mașina se opreste dintr-o parcare. Bărbatul de la volan se da jos venind spre mine. Deschide portiera și mă trage afară.

-Uite păpușă, nu vreau probleme. Stăm 10 minute și plecăm. Avem mult de mers. Și nu vrem probleme sau o să se întâmple lucruri urate.

Dau din cap și mă sprijin de mașină. Cel ce conduce se duce în direcția opusă. Mă asigur ca nu mai e în aria mea vizuală și mă axes pe cel chel.
Atent la conversația pe care o purta mă aproprii de el și sar în spatele lui punandu-i la gât funia. Mă prinde de încheieturile mâinilor infingandu-si degetele. Mârâi și trag cât de tare pot pana simt ca se lăsa moale.

Cade la pământ. Îi iau telefonul și cheile de la mașină.

-Heii! stai!

Întorc capul spre persoană care m-a strigat. O stare de panică se asamblează în corpul meu când începe să alerge spre mine. Întru în mașină și și încerc să bag cheile în contact. Mă uit spre geam și îl văd tot mai aproape. Mai încerc odată , dar le scap. Închid portierele și mă aplec să caut cheile.

-Păpușă, deschide sau am să te omor. Îți jur.! urla dând cu pumnii în geam.

Tip la o lovitură mai tare care a fisurat geamul și mă reped spre chei. Le bag în contact și calc pedala de accelerație.