,, —Săruturile sunt bune, am spus aplecându-mă spre el.
Pe frunte.
Pe mâna.
Pe gât.
Pe umăr.
Pe obraz.
Pe buze...
Aici.
Acolo.
—Peste tot.
El stătea cu capul sprijinit în palmă, răsfoind leneş paginile jurnalului, deşi nu-şi arunca privirea pe ele. Toată atenţia lui era concentrată asupra mea. Mi-am îngăduit să continui în timp ce mă jucam cu tivul rochiei.
—Printre zâmbete...
Da, mi-am spus, săruturile sunt liniştitoare.
Dulci.
Amare.
Tandre.
Din dragoste.
Pasionale.
Excitante.
Din orgoliu.
Cu foc.
Timide.
De dor.
Jucăuşe.
Din răzbunare.
Furtunoase.
—În ploaie... În soare, în vânt, în lume...
— Să te sărut aşa?
— Aşa printre zâmbete, aşa din prietenie... înecate în lacrimi sau ridicate la stele.
El s-a ridicat în genunchi și mi-a prins fața în palme, mângâindu-mi obrajii cu degetele.
— Să te sărut așa, Madeline?
De la răsărit până la apus. Ziua și noaptea. O viață-ntreagă. ''
CITEȘTI
DACĂ MÂINE N-AR MAI FI
RomanceNegând realitatea, mult prea crudă pentru inimile atât de fragede ale tinerilor, Madeline Berenice, se închide în propria sa lume. Scrierile sale se învârt în jurul iubirii necondiționate, a compasiunii, cât și a sufletelor frumoase, luminoase, p...
