Save Me

Capitolul 1

"Sentimentul că te îneci în propriile gânduri. Se întâmplă prea des, din cauza faptului ca îi laşi sa te controleze. De data asta, fii tu cea care îi controlează. Fă-i sa le para rau pentru ca te-au jignit in tot acest timp. Fii curajoasa, nu te scurge din cauza fricii de a-ti exprima gandurile. Ai multiple personalităţi si stiu ca nu esti mândră de lucrul asta. Ele se schimba in functie de persoanele din jurul tau. Niciodată nu esti tu, nici măcar nu sti cum e adevarata ta personalitate, dar esti sigura ca te folosesti de aceste "feţe" pentru a nu fi judecata de ceilalti. Din exterior pari nepasatoare, cand iti pasa mai mult de parerea celor din jurul tău, decat de parerea ta. Nu iti place ce ai devenit: un pion al persoanelor dragi. Te controleaza prin simplul fapt ca exista. Trezeste-te!"
Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit.

***

M-am trezit într-o camera de spital, conectată la un aparat. Am decis sa plec cat mai repede din sala asta, nepasandu-mi daca voi pati ceva. Vreau sa caut niste raspunsuri a ceea ce mi se intampla, si stiu ca daca voi sta aici, nu se va intampla nimic din ceea ce imi doresc. Ma ridic din pat si vad un bandaj plin de sange pe mana mea stânga. Amintiri vage din ceea ce s-a intamplat imi apar in minte.

"Fii curajoasa, nu te scurge din cauza fricii de a-ti exprima gandurile." Cuvintele sale imi apar in minte. L-am dezamagit, am cedat din nou.

Ieşind din camera, vad o femeie blonda îmbrăcată intr-un halat. Alerg spre ea, apucandu-i bratul incet.

"Ce vrei de la mine?" spuse aceasta speriata.

"Vreau doar sa stiu ce se intampla, tu esti singura care imi poate spune asta." sunt mai mult ca sigura ca par o psihopata, obligand oamenii sa-mi spună ce am păţit. Dar nu imi pasa, vreau raspunsuri.

"Spune-mi numele tau, poate te pot ajuta cumva." frica a disparut de pe fata necunoscutei, instalandu-se mila.

"Mayra Manson." raspund eu simplu, fiind nerăbdătoare sa aflu unde sunt. Stiu ca sunt intr-un spital in care nu am mai fost niciodată, si credeti-ma, am vizitat multe spitale.

"Ma intorc imediat. Pana atunci, ia un loc."

Nu stiu unde s-a dus sau cine este, dar am incredere in ea.

"Te controleaza prin simplul fapt ca exista" aud cuvintele pe care mi le-a spus inainte sa ajung aici.

Nu se poate intampla chiar acum. Nu, nu, nu. Privirea imi devine incetosata, in fata mea apărând o umbra. Stiu ca totul se intampla in capul meu si ca este el cel din fata mea. Niciodată nu am putut sa-l vad cu adevarat, ci doar umbra lui.

"De ce ti-ai făcut asta din nou?" intreaba, cu o urma de durere in voce.

"Nu stiu, pur si simplu asa am simţit." spun, ştiind ca raspunsul meu nu are sens.

"Stii ca de fiecare data cand faci asta, ma ranesti. Ma faci sa sufăr. Asta vrei defapt? Sa dispar din viata ta?" ceva rece imi atinge mana, dandu-mi seama ca este o lacrima.

"Nu, nu vreau!" tip cat ma tin plamanii, plângând. Mereu ma ajuta, dar eu nu il pot ajuta cu nimic. "Imi pare rau, nu se va mai intampla niciodată. Daca stiam ca vei fi rănit de actiunile mele prostesti, nu as mai fi facut asta niciodată. Tu eşti mai important decat orice impas din viata mea de rahat. Nu renunţ la tine nici moarta. Tin la tine mai mult decat am tinut la cineva vreodata, chiar daca nu stiu cine esti. Mi-ai devenit un drog, fara care nu pot rezista nici macar o zi." aud suspine si simt lacrimi. Nu este drept. El a devenit pionul meu. Il rănesc din simplul fapt ca exist. Singura persoana la care tin cu adevarat.

Deodată incep sa vad clar, in fata mea aparand doamna de mai devreme, cu niste dosare in maini.

"Mayra. Mayra Manson, ai fost adusa aici din cauza faptului ca ti-ai cauzat taieturi pe mana stanga, in repetate randuri. Din cauza aceasta, parintii tai te-au adus aici, la aceasta şcoala cu internat de prima clasa, unde vei sta 3 ani, pana iti termini studiile. Asta e tot. Daca vrei, pot chema un elev sa te conduca in camera ta. Poti fi externata, avand în vedere ca te simţi bine."