Save Me

Capitolul 2

"Vad ca ti-ai facut un nou prieten." spune el, pârând destul de afectat din aceasta cauza.

"Da, numele lui este Oliver. E dragut, dar niciodată nu ti-ar putea lua locul. Tu ma ajuţi in orice situaţie, ma cunosti foarte bine. Însă el, nu cred ca ar putea face asta." simt o urma de nesiguranta în vocea mea. Nu stiu de ce, dar simt ca Oliver imi este foarte apropiat, chiar daca il cunosc doar de cateva ore. Simt ca ma cunoaste mai bine decat alţi oameni din jurul meu o fac. Si, pentru numele lui Dumnezeu, m-a facut sa rad dupa 2 ani de plansete si tristeţe.

"Te-a facut sa razi, eu niciodată nu am făcut asta." spune cu indoiala in voce.

"Dar tu imi dai cele mai bune sfaturi, esti mereu langa mine."

"Tocmai asta e. Nu sunt langa tine, dar crede-mă, as vrea."

Vederea imi revine la normal, auzind un ciocănit in usa.

"Stai putin, ma schimb." strig, pentru a ma auzi persoana din cealaltă parte.

"Ok, te astept la masa."

In timp ce ma schimb, cuvintele sale imi vin in minte "Nu sunt langa tine, dar crede-mă, as vrea." Asta inseamna ca el chiar este o persoana reala, care este conectată la mintea mea cumva. Nu imi pot explica cum, dar vreau sa il gasesc. Sa gasesc persoana care mi-a fost alaturi, cand nimeni altcineva nu a fost. Sa il gasesc pe cel la care tin cel mai mult. Cel pentru care mi-as da viaţa.

Dupa ce ma imbrac, ma decid ca ar fi cazul sa merg la masa. Chiar miroase bine, ce-i drept.

"Mmmm. Ce-a gătit maestrul bucătar?" Intreb curioasa.

"Lasagna. Cea mai buna pe care ai mâncat-o in viata ta."

"Serios? Abia astept sa vad cât de buna este 'cea mai buna lasagna pe care am mâncat-o in viata mea'" spun eu, incercand sa-i imit vocea. "Si crede-mă, voi fi foarte dura. Mancarea este un subiect in care sunt experta. Nu stiu sa gătesc, dar degust foarte bine."

Amandoi începem sa râdem, asezandu-ne la mica masa din mijlocul bucatariei.

"La ce cluburi vei merge anul asta?" il intreb eu, incercand sa găsesc un subiect potrivit.

"Pai, avand in vedere ca trebuie sa ne alegem minim 3 cluburi in care sa ne înscriem, cred ca voi alege pictura, sportul si sahul."

"Un sportiv care joaca şah si pictează. Asa ceva mai rar vezi."

"Tu pe care ti le alegi?"

"Cred ca o sa aleg pictura, majoretele si yoga."

"Dragut. Nu te gandesti sa mai adaugi unul, minimul fiind de 3?"

"Sincer, nu. Nu cred ca are rost. Adica, de ce ti-ai încarca programul, cand nu este necesar?!"

Linistea se instalase in camera. Ma gândesc in continuare la o modalitate prin care as putea sa-l gasesc.

"Cum era in Chicago?" ma intreaba Oliver dintr-o data.

De unde ştie el ca vin din Chicago? Poate i-a spus doamna Eleanor, dar asta nu era scris in foile pe care aceasta le ţinea in braţe.

"Chicago? Ce vrei sa spui cu asta?"

"Credeam ca vi din Chicago."

"Nu, eu vin din Seatle, niciodată nu am fost in Chicago." imi continui minciuna.

"Dar asa scria in fisele doamnei Eleanor."

E destept, s-a prins de ceea ce vreau sa fac. Dar, a uitat ceva.

"De data asta fii tu cea care ii controleaza."

De data asta, eu controlez situatia.

"Minti! In fisele doamnei Eleanor nu scria nimic despre locul de unde provin." imi sustin in continuare argumentul.

Oliver's POV

Cum mai scap? Nu ii pot dezvălui adevarata mea identitate, dar nici nu o pot minti in continuare. Are incredere în mine, se vede dupa felul in care imi vorbeşte si ma priveşte. Ştie totul, dar nu poate face legăturile corecte.

"Cred ca vorbim de foi diferite." decid sa spun intr-un final.

"Eu cred ca tu esti un mincinos prefăcut, care a incercat doar sa-si bata joc de mine. Asa cum fac toti." spune, o lacrima cazandu-i pe pielea sa catifelata.

"Nu as face asta. Ti-am spus deja! Nu sunt cineva care iti vrea raul, tocmai contrariul. Iti vreau binele, dar tu esti prea oarba pentru a vedea asta." abia acum constientizez ca am ranit-o si mai mult prin ceea ce i-am spus.

Ma apropii cu pasi mărunţi spre ea, vrând sa o imbratisez.

Mayra's POV

"Nu! Stai departe de mine caci nu mai vreau suferinta. Si asta imi aduc toti oamenii. Acum intelegi de ce am facut acel lucru. Pentru voi poate e prostesc, dar pentru mine era singura cale de evadare din aceasta suferinta. Pana si tu imi aduci suferinta, chiar daca ma faci sa trec peste toate. Nu mai vreau! Nu te mai ascunde. M-am saturat sa te tot numesc "el", vreau sa te vad. Faptul ca nu te cunosc imi provoaca multa durere. Mai bine nu te mai cunosteam. Esti doar un "el" care s-a hotărât sa-si bata joc de mine, pentru a-mi arata inca odata cat de slabă sunt." Tip, inchizandu-mi ochii.

Cand ii deschid, vad persoana din fata mea. Era Oliver. Oh, Doamne. Tocmai acum, cand mi-am facut curajul sa spun ceea ce simt, m-am adresat persoanei greşite.

"Scuze, credeam ca esti el." spun, dandu-mi seama ca nu ştie despre ce vorbesc.

"Adica.... credeam ca eşti altcineva. Scuze, sunt foarte obosita si derutata de tot ce mi se intampla. Cred ca voi merge sa ma culc."

"Ok, te inteleg. Noapte buna!" Imi spune Oliver incet.

"Noapte buna!".

***

Mayra's POV

Aud pe cineva intrând in camera mea. Din instinct, ma ridic in şezut, incercand sa vad cine e.

"Neaţa" auzindu-i vocea, imi dau seama ca e Oliver.

"Neaţa" spun eu somnoroasa.
"Cat e ceasul?"

" E 7 fix. La 9 trebuie sa fim in centrul campusului, la fântână."

"Si ce cauţi tu in camera mea, la 7 dimineata?"

"Pai voiam sa fac un dus, dar am realizat ca in baia mea nu sunt prosoape. Asa ca am venit in baia ta, cu speranta ca voi găsi un prosop."

"Cred ca e unul acolo, dar imi va trebui si mie." spun, fiind oarecum nervoasă din pricina trezirii mele bruşte.

"Poate sunt doua, totusi. Mai bine ma duc sa vad." spune el, deschizând usa băii din camera mea.

"Sunt mai multe?" strig eu pentru a ma auzi, chiar daca era la 5 metri distanta

"Da, sunt 3. Voi lua doar unul, daca e ok." striga Oliver in semn de raspuns.

"Da, e bine asa. Acum valea din camera mea ca vreau si eu sa ma pregatesc." Incerc eu sa imit limbajul acelor oameni de cartier. O incercare eşuată, se pare.

"Gata, sefa." spune Oliver, ieşind din camera in fuga.

Cand vreau sa intru la dus, privirea mi se incetoseaza, dupa scurt timp, văzând negru in fata ochilor. De data asta e diferit.

Gata si cu capitolul asta. Nu e cine ştie ce, dar credeti-ma ca inca nici eu nu ştiu ce se va intampla pana la final. Nu stiu cand voi reusi sa postez capitolul 3, dar azi am postat doua capitole, deci sunt oarecum achitata pentru ziua de maine. Oricum, vad ce pot face. Hope you like it.