Save Me

Capitolul 4

Cand ma intorc o vad chiar pe Lottie. Am fost cele mai bune prietene in clasa a cincea, dar totul s-a schimbat cand ea a inceput sa devina populara si sa iasa cu baieti mai mari. Bineînţeles ca nu am mai tinut legatura, eu fiind doar o tocilara, iar ea regina vechii mele şcoli. Niciodată nu am fost un copil foarte sociabil, daca stau mai bine sa ma gândesc. Tin minte ca aveam doar câţiva prieteni, care încercau sa ma faca sa socializez cu ceilalti, dar de fiecare data, era o tentativa eşuată. Nu imi plăcea sa vorbesc cu oamenii pe care nu ii cunosteam, nici măcar nu stiam cum am reusit sa am prieteni. Ce-i cert, dupa ce Lottie m-a parasit pentru popularitate, am mai ramas doar cu Axel, care a plecat din şcoala in clasa a noua. De atunci, eu nu mai am niciun prieten, poate doar pe Oliver, cu care ma cunosc de aproape 3 zile.

Decid ca ar trebui sa spun ceva, pentru ca nu vreau sa par o idioata antisociala, speriata de creaturi numite oameni.

"Lottie! De cand nu te-am mai vazut!" spun eu, incercand sa par entuziasmata.

"A trecut cam mult timp. Parca te-ai mutat de la scoala din clasa a 5-a, nu?" spune cu un zambet tâmpit pe fata. Daca as putea, i-as da o palma chiar in momentul acesta, dar nu vreau sa fiu rea. Sigur îşi aminteste ce s-a intamplat in clasa a 5-a, dar face pe nestiutoarea. Poate crede ca ii mai dau o şansă si putem fi prietene pe vecie, intr-o casa de turta neagră. Oh, serios acum, turta neagra nici măcar nu exista la fel ca relatia noastra de prietenie.

"Ce-ai spune sa-ti cari fundul ala bun de aici, pana nu ti-o trag chiar acum, in mijlocul campusului? Cred ca nu vrei sa te faci de ras, asa cum am facut-o eu in clasa a 5-a, nu?" spun, cu o voce rautacioasa. Nu stiu de unde am atat de mult curaj, dar ma simt bine cand ii fac sa sufere.

Lottie nu mai zice nimic, doar se uita la mine cu ochii ei de păpuşă, dupa câteva secunde, luand-o la fuga in directia opusa.

Abia acum observ mulţimea de oameni din in jurul nostru. Cred ca am cauzat o scena grozavă, caci toata lumea râdea si ma felicita, spunandu-mi ca de mult aşteptau sa si-o ia. Sincer, si eu asteptam de mult sa ma răzbun.

Decid sa părăsesc mulţimea, Oliver venind dupa mine. Am uitat ca e si el cu mine. Poate acum ma crede o târfă cu diploma, de cand cu acest limbaj obscen. Întâi mama, acum Lottie. Mai ramane sa ma duc sa-i spun preotului de la biserica ca mai bine pleaca pana nu ii rup capul plin de poze din reviste +18.

"Ce ai făcut acolo a fost..." începe Oliver sa spună.

"Stiu, m-am comportat ca o curva, scuze, imi pare rau. Chiar nu am intenţionat sa o rănesc atat de tare, doar aveam nervi." il intrerup eu, devenind agitata.

"Voiam sa spun ca a fost genial. Si-o merita, serios. Mereu îşi bate joc de ceilalti, iar acum tu i-ai dat o lecţie. Totusi, nu stiam ca iti plac fetele. Dupa sărutul din aceasta dimineaţă, am crezut ca... stii tu, exista ceva intre noi." spune Oliver, scarpinandu-si ceafa.

"Oh nu, ai inteles gresit. Nu imi plac fetele, am spus asta doar pentru ca mi-a venit dintr-o data si chiar nu m-a gandit ca oamenii ar putea insinua altceva. Totusi, despre ce s-a intamplat azi de dimineata... Oliver, te plac, chiar te plac, dar vreau sa o luam uşor." spun eu, privind pamantul.

"Nici nu aveam de gand sa fac altfel. Si, nu mai privi in jos, esti frumoasă, meriţi sa fii văzută si admirată." imi spune el, cu un zambet imens pe fata.

Zâmbesc scurt, uitandu-ma fix in ochii lui gri. Plasează un sarut scurt pe buzele mele, luandu-ma de mana.

"Mergem?" intreaba după cateva secunde.

"Da, desigur." răspund eu, luandu-mi privirea din ochii lui.

Ma uit la ceas, văzând ca este 8:55. Mai avem doar 5 minute, si nu chiar atat de mult de mers, din cate mi-a spus Oliver.

"Cum ai putut crede cu sunt lesbiană? Nu sunt homofoba, dar totusi. Arat eu ca o lesbiană?!" decid eu sa sparg tăcerea.

"Sincer, după ce i-ai spus ca o futi cu atat de multa convingere, am inceput sa am îndoieli cu privire la orientarea ta sexuala." spune el, incepand sa rada.

"Oh, da. Dar ai uitat ceva. Nu aveam cu ce s-o fut. Stii, scula era la tine." ii spun, facandu-i cu ochiul.

"Si ce mai scula." spune el, cu o voce răguşită si un zambet uriaş pe fata sa perfecta.

"Vai, tu, domnul premiat pentru modestie suprema anul trecut. Se pare ca ti-a cam trecut modestia, dragule. Si eu care credeam ca puteam purta o discutie fara a aduce in discutie organele genitale." spun eu cu o voce de femeie sofisticata, zâmbind.

Cand ne oprim din ras, realizez ca am ajuns in centru, unde se tine ceremonia de deschidere. Nu vad capul blond al lui Lottie, deci totul va fi linistit. Niciodată nu mi-a placut sa fiu blonda pentru ca nu ma prinde culoarea. Parul meu e verde, ceea ce pentru mine a devenit destul de normal. Am parul verde inca din clasa a 9-a si nu am de gand sa-mi schimb culoarea.

"Am ajuns." imi spune Oliver, dupa ce făcusem deja cativa pasi spre scena.

"Oh, nu, Sherlock, cum de ti-ai dat seama?" spun sarcastică.

"Pai, cred ca dupa scena, sincer." raspunde Oliver, nesesizand sarcasmul meu.

"Ai auzit vreodata de sarcasm?" il intreb.

"Da, chiar am auzit." spune, incercand sa proceseze ce tocmai i-am spus. "Aaaa, erai sarcastică. Acum totul are sens." spune inteligentul meu dupa cateva minute bune.

Începem sa radem amandoi, aşteptând ca directoarea sa isi faca aparitia. Dupa un sfert de ora, aceasta vine pe scena, îmbrăcată intr-o rochie roşie, pana la genunchi. Nu era cea mai slaba persoana pe care o văzusem, dar avea forme. Mereu am vrut sa fiu mai slaba, chiar daca nu sunt grasa. Imi placea sa arat ca un bat, sa nu am nici măcar o forma, dar acum imi place corpul meu.

"Dragi elevi, anul acesta cabanele vor fi mixte, ceea ce inseamna ca puteti sta cu o fata sau cu un băiat, indiferent de sexul vostru. In aceasta cutie se afla numele voastre, urmand ca eu sa extrag biletele, pentru repartizarile in cabane." spune femeia care nici măcar nu s-a prezentat.

"Prima pereche: Mark Tomphson si Erik Patrick." spune directoarea vreo 50 de perechi, ajungand in sfarsit la numele meu. Nici Oliver nu este in pereche cu nimeni momentan, asa ca sper sa pic cu el.

"Mayra Manson si Oliver Sykes." spune aceasta, Oliver imbratisandu-ma.

"Voiam sa fie asa." imi sopteste, gâdilându-mi urechea. Ma simţeam al dracului de excitată, doar din cauza acestui mic gest.

"Si eu voiam sa stau cu tine, Oliver." decid sa spun dupa un minut.

"O sa am grija de tine, promit." spune el, urmand sa mergem la cabana noastra.

Ce bine suna "cabana noastra". Cred cu as putea sa ma obişnuiesc cu asta.

In drum spre casa, ne ţinem de mana ca doi îndrăgostiti adevăraţi, niciunul dintre noi rostind vreun cuvant.

Intram pe usa, pe mine luandu-ma ameţeala. Nu se poate intampla chiar acum. Oliver nu trebuie sa ştie.

Cad pe canapeaua din living, privirea devenindu-mi incetosata.

Salut lume. Craciun fericit, chiar daca a trecut! Imi pare sincer rau de întârziere, dar am avut o răceală data naibii zilele astea si nu am avut chef sa fac nimic. Hope you like it! Media: Lottie aka Lottie Tomlinson.