Save Me

Capitolul 6

Oliver's POV

Cand m-am trezit, era intuneric afara, semn ca Mayra inca nu se trezise. Dormea in braţele mele calde, cu capul pe pieptul meu. Pe fata avea aşternut un zambet vag, buzele fiindu-i întredeschise. Chipul parcă-i era de inger, buzele sale erau moi, iar obrajii roşii din cauza căldurii din camera.

I-am dat capul de pe pieptul meu, asezanadu-i-l grijuliu pe perna moale. Cand ma uit la ceas observ ca este abia ora 5 dimineata. In 4 ore trebuie sa fim la şcoala, deci cred ca ma voi culca din nou.

După lungi încercări de a adormi, ma hotărăsc sa ma dau jos din pat pentru a pregăti masa. Am sarutat fruntea Mayrei pentru ultima data in aceasta dimineata. Sentimentele mele sunt amestecate atunci cand stau cu ea. Inca nu stiu daca ceea ce simt este iubire, sau curiozitate. Mayra este ceva nou pentru mine, un mister care urmeaza a fi deslusit. Sunt constient ca imi ascunde ceva, dar eu deja stiu foarte multe despre starea prin care trece. Va veni momentul in care imi va marturisi ce se intampla cu ea, dar realizez si singur ca mai este un timp indelungat pana atunci.

Hotarasc sa termin cu aceste teorii de dimineata, caci dauneaza gandirii mele de pe parcursul zilei. Ma duc in bucatarie si scot o tigaie din dulapiorul mic de deasupra aragazului. Decid ca voi gati niste clatite, fiindca asta e cam tot ce stiu sa fac in bucatarie. Acea lasagna a fost facuta urmarind o reteta de pe internet, caci astfel nu m-as fi descurcat.

Dupa cateva minute in care am facut aluatul de la clatite, aud un ciocanit in usa. Cand ma uit pe vizor, o vad pe directoarea scolii stand in fata casei, îmbrăcată intr-un costum bleu din stofa. Se vede ca tine foarte mult la felul in care arata, caci de cand sunt aici, nu am vazut-o niciodata nearanjata.

Decid sa descid usa, chiar daca sunt imbracat doar intr-o pereche de boxeri gri.

"Louise, ce placere sa te am la usa, la ora 6 dimineata", spun eu, avand o expresie serioasa pe fata.

"Desigur Sykes, acum inceteaza cu vorbaria. Nu sunt aici pentru tine, ci pentru minunata ta colega Mayra Manson", rosteste Louise cu un aer profesionist.

"Si mai ma rog, de ce sunteti aici pentru iubita mea?" spun eu fara sa gandesc. Nu stiu daca Mayrei i-ar conveni ca am numit-o asa, dar s-a simtit asa de bine cand a iesit din gura mea. (N/A nu va ganditi la prostii, perversilor)

"Dragul meu, nu cred ca esti aici pentru a face pe avocatul cu mine. Treburile ei sunt strict stiute de ea. Nu consider ca trebuie sa ma argumentez in fata ta", spune Louise, inchizandu-mi gura. "Si apropo, ceea ce a fost in trecut, ramane in trecut."

Mda, eu si Louise am avut o "relatie" in trecut, insa aceasta se baza numai pe sex. De aceea imi permit sa ma adresez cu apelativul Louise directoarei scolii. Daca as avea nevoie, m-as folosi cu orice ocazie de aceasta relatie "nevinovata" pe care am avut-o cu ea.

"Pai, imi pare rau sa-ti spun, dar Mayra doarme. Nu toata lumea se trezeste la 4 dimineata ca tine. Vreau sa spun ca intr-un timp, te trezeai la ore foarte tarzii din cauza a ce se intampla noaptea." spun si ii inchid usa in nas directoarei si fostei mele prietene cu beneficii.

Mayra's POV

Cand ma trezesc mirosul de clătite îmi invadează narile. Ma dau jos din pat, simtindu-ma ca o leguma pe cale sa fie tăiată. Îmi pun papucii cu pisici in picioare, iesind cu pasi mici din camera.

In fata mea statea Oliver îmbrăcat doar intr-o pereche de boxeri gri. Cand ma uit la 'tinuta' mea realizez ca nu sunt superioara lui cu nimic, având pe mine doar un tricou peste boxerii mei cu Star Wars. Mi i-am luat atunci cand aveam 14 ani si uram Star Wars atât de mult, încât mi-am luat boxerii doar pentru a putea spune ca ma pis pe Star Wars. (N/A scuze, fani Star Wars)

M-am indreaptat spre Oliver, acesta sarutandu-mi fruntea. Buzele sale erau fine ca petalele trandafirilor, iar cand ma atingeau, electricitatea îmi strabatea fiecare părticică din corp intr-o fracțiune de secunda. Ma inspaimanta ce poate acest băiat sa-mi faca.

"Buna dimineata, May May", spune Oliver cu un zâmbet tampit pe fata sa perfecta.

"Oh, serios?! Parca renuntasem la astea."

"Bine May May. Tu poți renunța, dar eu nu o voi face."

"Joci dur, Sykes."

"Cu siguranta nu pot juca atât de dur ca si o fata a cărui nume este similar cu al unui criminal." (N/A Manson era numele unui super-criminal bla bla)

"Lasă chestiile astea si hai sa mancam", spun eu oarecum ofensata de afirmația lui Oliver.

"Bine, May May."

După 15 minute in care am terminat aproape toate clatitele, ma duc la baie pentru a-mi face un dus. Cand dau drumul la apa, simt cum ma lasa picioarele. Cad pe gresia rece, privirea devenidu-mi întunecată.

"Stiu mai multe decat crezi tu, May May. Stiu si cum te poți vindeca de asta, dar nu-ti voi spune pana cand nu îmi vei face un serviciu." spune el.

"Pai, daca as sti ce ceri, probabil ca te-as ajuta."

"Crezi ca e atât de usor? Atât de simplu sa recunosti ceea ce simti si sa argumentezi asta? Oh, Mayra, daca asta crezi, sa stii ca te inseli amarnic."

Ma trezesc in momentul in care simt brațele lui Oliver infasurate in jurul meu. Imediat ce ma pune cu grija pe pat, îmi ia fata in palme.

"Esti bine? Oh Doamne, Mayra, nici nu stii cât de tare m-ai speriat."

"S-sunt bine." soptesc cu sfială.

După câteva secunde in care ne-am uitat unul in ochii celuilalt, Oliver isi lipeste buzele rosii de ale mele. Isi ține greutatea intr-o mana, cu cealalta mangaindu-mi obrazul. Sărutul începe sa capete culoare, pasiunea raspandindu-se peste tot prin camera. Oliver coboară cu saruturile umede pe gâtul meu, muscand din pielea subțire din cand in cand. Îmi arcuiesc coloana, lipindu-ma mai apăsat de el. Tricoul meu ajunge pe jos, sânii mei făcând contact cu pieptul sau. Doar doua materiale mai stăteau in calea noastra, pana cand se auzi o bubuitura in usa.

Îmi îmbrac repede tricoul, ducandu-ma spre usa cabanei. In fata sa se afla directoarea, cu părinții mei in spatele sau. Imediat după mine, vine si Oliver, fiind uimit de prezența "oaspeților nostri". Mama se uita la mine si la Oliver ca la masini straine, amândoi fiind mai mult dezbracati decat îmbrăcați. Pe fata directoarei insa, se afla un rânjet viclean.

"Buna ziua, doamna Manson, domnule Manson. A, da, buna Louise. Cu ce va putem ajuta?" imdrazneste Oliver sa întrebe.

"Asculta, tinere, noi suntem aici pentru Mayra, nu pentru tine." răspunde mama mea cu un ton aspru.

"Dar el a fost aici pana acum, timp in care voi nu ar fost. Deci, sunteți poftiți sa nu intrați." spun cu o asa-zisa teama o voce.

Mama nu a mai asteptat si mi-a înmânat o foaie, iar ceea ce scria pe ea m-a uimit profund.

Saaal. Au trecut vreo câteva săptămâni, daca nu chiar o lună de cand nu am mai scris, dar am fost putin ocupata si azi mi-am gasit o bucățică de timp in care as putea sa scriu. Daca vreti, pot face un Q&A cândva, ca sa stiti cine mai exact scrie aceasta carte. Voi doar trebuie sa lăsați intrebari, iar eu le voi raspnde cat de rapid pot. Cât despre capitol, sper sa va placă, chiar daca nu e asa de genial. Bye