Save Me

Capitolul 3

"Nu credeam ca vei mai veni." spun, fiind inspaimantata de ceea ce se intampla. Niciodata nu am crezut ca imi poate face rau, dar acum e diferit.

"Credeai ca nu am auzit ce ai spus, nu? Credeai ca ma poti folosi in continuare, fara voia mea? Aud tot ce spui, vad tot ce faci. Stiai ca ma foloseşti, dar nu ai încetat. Toate lucrurile pe care ti le-am spus le-ai folosit impotriva mea. Sincer, si eu sunt satul."

"Nu la asta ma refeream prin ceea ce am spus. Vreau sa te văd, vreau sa stiu cine esti. Asta va face totul mai uşor. Nu credeam niciodată ca ma voi ataşa atat de mult de o persoana pe care nici măcar nu o cunosc. Te rog, arata-mi cine esti."

"Sunt atat de aproape, dar totusi foarte departe. Doar asta iti pot spune, momentan." spune el, cel pe care am ajuns sa-l urasc si sa-l iubesc in acelasi timp.

Întunericul dispare, privirea revenindu-mi la normal. Nu mai pot suporta ce mi se intampla. "Sunt atat de aproape dar totusi foarte departe" Aceste cuvinte ma bantuie, fiecare parte din mine tânjind dupa el. De ce totul trebuie sa fie atat de greu? De ce nu pot avea prieteni cu care sa vorbesc, fara a fi prizoniera unui personaj din mintea mea?! Totul pare atat de uşor din afara, dar este mult prea dureros. Totusi ce s-ar intampla daca l-as vedea? Misterul ar dispărea, probabil si el ar face acelaşi lucru. Dar nu pot sti daca nu incerc. Trebuie sa il gasesc, indiferent de urmări.

Gandurile imi sunt întrerupte de un ciocănit zgomotos in usa de lemn a camerei mele.

"Mayra, te cauta cineva." il aud pe Oliver spunând.

"Nu sunt aici."

Nu vreau sa vad pe nimeni, mai ales daca este unul dintre parinti mei. M-au trădat, dar cred ca aici voi fi mai bine. Eram o povara pentru ei, cu toate problemele mele comportamentale. Au vrut sa scape de mine, deci de ce ar veni sa ma vadă?!

"Ei haide, nu te mai comporta ca un copil răsfăţat. Ieşi afara si înfrunta viaţa." spune Oliver, pufnindu-l rasul.

"Nu pot, m-am lipit de pat, iar perna imi spune sa stau langa ea, fiindcă trece printr-o perioada foarte grea." măcar daca o facem, hai s-o facem cum trebuie.

"Ieşi afara, daca nu sparg usa."

"Nu ca ai avea forţa necesara pentru a face asta. Mai bine stai afara. Ah, da, si spune-le sa plece. Nu mai vreau sa-i mai vad niciodata."

"Mayra, te auzim. Imediat ce te vom scoate de aici, vei primi o pedeapsa pentru ce ai spus." tipa mama mea nervoasa.

"Stii ce, du-te dracului. Ti-am spus ca nu mai vreau sa te mai vad, asa ca valea de aici pana nu ies si iti smulg extensiile din cap." spun nervoasa si uimita in acelasi timp. Nu am mai vorbit niciodată asa cu parintii mei, mai ales cu mama.

"Cum indraznesti?! Stiam eu de ce te-am adus aici. Esti o căţea, de care am vrut sa scap de mult timp. Ai fost o greşeală, din toate punctele de vedere. Daca nu ma punea taicătu sa vin sa te iau, nu mai eram acum in fata usii astea. Erai si asa o povara, dar acum esti o rusine pentru familia noastra. Stai in cabana cu un băiat, incerci sa te sinucizi si cine ştie ce prafuri fumezi chiar în momentul asta." striga scorpia care m-a născut de pe partea cealaltă a usii.

"De ce va pasa daca ma sinucid sau daca stau cu un băiat in cabana facand sex 24 din 7, din moment ce nu va pasa de mine?! Lasati-ma dracu in pace, cu lamele mele, pentru ca voi muri pana la urma si nu contează daca asta se intampla acum sau mai tarziu, deci pot chiar in momentul asta sa ma fucking tai in timp ce spun cuvintele astea, dar vouă nu va pasa! spun, rămânând fara aer, lacrimi ameninţând sa-mi cada pe obraji. Voi fi puternica, nu voi ceda.

"Nu mai vreau sa mai aud de tine, iar după ce vei pleca de aici, te poti duce unde vrei, dar nu te mai intoarce la noi." ii aud tocurile pasind pe podeaua rece, iesind din casa.

"Mayra! Mayra, ma auzi? Raspunde! Mayra, sparg usa asta chiar acum daca nu răspunzi!" il aud pe Oliver strigand. Probabil crede ca m-am tăiat din nou, dar mi-am impus sa nu o mai fac.

Deodată, aud o bocanitura, imediat dandu-mi seama ca era cauzata de spargerea usii mele. Pe ea intra Oliver, care m-a îmbrăţişat imediat ce m-a vazut. Pieptul sau cald imi atingea tricoul, doar un strat de haine fiind intre noi. De abia ieşise de la dus, avand un prosop infasurat in jurul taliei sale.

"Doamne, eşti bine?" spuse agitat.

"Cred ca sunt. Nu plang si nu sunt nici moarta, încă." ii raspund cu durere in voce. Chiar ma doare. Ma doare ca parintii mei nu m-au vrut si acum sunt singura. "Sunt singura, nu mai am pe nimeni, nici măcar pe mine." continui eu.

"Ma ai pe mine. Voi fi mereu langa tine." imi şopti Oliver, uitându-se in ochii mei.

Se apropia de mine, dupa scurt timp buzele sale plasandu-se pe ale mele. Simţeam electricitate prin tot corpul, caldura acaparandu-ma. Buzele lui le atingeau uşor pe ale mele, ca un joc, după cateva secunde acest joc devenind unul de dominare. Limba sa explora fiecare parte a gurii mele, iar mâinile sale se plimbau pe spatele meu. Ungiile mele s-au infipt in spatele lui Oliver, acesta gemand. Ne oprim din sarut, din cauza lipsei de aer.

"Esti atat de minunata." imi soptese, respiraţia sa gandilandu-mi gatul.

"Multumesc." ma trezesc dintr-o data spunând. De ce trebuie sa stric toate momentele frumoase?!

"Pentru ce?" stiam ca va pune intrebarea asta.

"Pentru ca asta a fost cel mai perfect prim sarut." spun fara sa mai gândesc.

Zambeste scurt, după care se ridica in picioare, eu urmandu-i actiunea.

"Cat e ceasul?" întreb, stiind ca la 9 trebuie să fim la deschidere.

"8 jumătate."

Cand a trecut timpul?! Nu mai am timp sa-mi fac dus, asta-i clar. In 20 de minute trebuie sa fiu gata, ceea ce este mai imposibil decat imposibilul. Totusi, voi încerca.

Oliver iese din camera mea, lasandu-ma sa ma pregătesc, in timp ce el pregătea micul dejun.

Ma duc repede la baie, pentru a-mi face igiena de dimineata, după care ma imi trag niste haine pe mine. Am niste blugi negri si un tricou alb cu o geaca de piele neagra deasupra lui. Ma încalţ cu botinele mele vesnice, in care ma simt cel mai bine. Nu ma machez, doar imi dau cu niste ruj visiniu pe buze.

Dupa 15 minute sunt gata, dar mai trebuie sa mananc.

"Oliver, sunt gata." strig cand ies din camera.

"Clatitele sunt pe masa. Le-am impachetat in servetele ca sa le mancam pe drum." spune Oliver, ieşind din camera sa. Este îmbrăcat asemanator mie.

"Esti pregatita?" ma intreaba cu un zambet uriaş pe buze.

"Cred ca da." raspund sec.

Imediat cum ieşim din casa, aud pe cineva strigandu-mi numele. Cand ma întorc, o vad chiar pe ...

Saal, pandicornii mei draguti. Imi pare rau ca nu am postat ieri, dar m-am simtit foarte rau. Capitolul este needitat, deci imi pare rau daca mai exista greseli. Cred ca urmatorul capitol va fi postat maine, daca nu chiar astazi. Hope you like it. *btw la media il aveti pe minunatul Oliver aka Jared Leto*