Promises

Prolog

- Dumnezeule! E rană deschisă!
Mâna rece, firavă și blândă îmi mângâie cred, fără să își dea seama, obrazul afectat și el. Nu credeam niciodată că mă voi lupta cu un bărbat pentru o femeie pe care nu o cunosc, dar totuși, asta să mi se pară datoria mea, să o protejez pe această femeie. O simplă privire aruncată asupra chipului ei mă face să imi dau seama că paradoxal, un diavol ca mine, a salvat un înger. Fața rotundă este încruntată, buza cărnoasă este mușcată cu foarte multă brutalitate, dovadă că este și agitată, iar ochii, un verde cald, șters ca jadul, aproape argintiu, sunt plini de lacrimi. Câteva șuvițe desprinse din coada care a fost smucită intr-un mod barbar de către un monstru, ii încadrează chipul de înger, conferindu-i lumină. Brusc, simt o energie stranie invadandu-mi corpul. Adrenalină. Vreau să o sărut pe femeia asta, să o fac să uite că a fost bruscată de acel individ, să fug cu ea și să îi ofer protecție, însă mă rezum la a-mi trece limba peste buza, propria buză, poate așa imi voi mai potoli foamea. Mă crispez totuși, deoarece am uitat de buza spartă, poate chiar spintecată si murmur o înjurătură. Ea oftează.
-Nu-i decat o buza spartă. Se va vindeca.
Încerc să o linistesc pentru că intr-un mod ciudat, sunt mai mult ca sigur că dacă ea se va calma si eu o voi face.
- Asta nu e doar o buza spartă! E o rana prea adâncă!
Se încruntă și se înfurie, iar eu aș vrea să pot râde, dar nu o fac. Nu doar pentru ca sunt conștient că mă va durea buza, ci pentru ca imi dau seama că ea știe când e vorba de o rană superficială sau de una periculoasa. Furia imi inundă venele ca un șuvoi. La dracu! De cate ori a mai fost bătută?! Nu o pot lăsa aici, nu în orașul asta învechit, în care orice lucru se știe, în care totul este subiect de bârfă și în care încă se mai aplica violența domestică! M-am născut aici, am trăit o perioadă care m-a marcat și pot doar să spun că este un adevărat iad. Iad în care încă se mai practică sclavia, unde transporturile, fie ele de arme sau de droguri, sunt aduse și găzduite și unde încă se mai practică schimbul uman. Amintindu-mi terorile la care am fost supus să mă uit, sunt și mai hotărât să o iau de aici și să plecăm. Să locuiască cu mine, in apartamentul pe care pana acum nu am îndrăznit să il numesc acasă, dar acum, acolo, cu ea, știu că asta este. Acasă.
- Hai cu mine!
Uimire, soc si groază.
- Poftim? Unde? Nu pot.
Aș fi putut trece peste întrebări, dar refuzul nu mi-a picat bine.
- Cu mine. La New York.
Ii mângâi și eu obrazul și inima mea sare de fericire când văd că își apasă obrazul în palma mea.
- Acasă, ii zâmbesc drăgăstos.
Ochii îi sclipesc în cel mai îngeresc mod.
- Îmi promiți că mă vei proteja?
Mă întreabă cu glas tremurând, de parcă ar urmări-o moartea.
- Îți promit. Nimeni și nimic nu te va mai rănii cât timp sunt lângă tine.
Pentru moment mă intreb dacă fac asta pentru că vreau sau pentru că asta e datoria umană, sa ne ajutăm semenii. Dar eu sunt atras de femeia asta mult prea puternic. Nu mai intervine credința în inima mea.
- Îmi promiți că vei avea grijă de mine?
- Da, îți promit. Nu îți va lipsi nimic. Îți voi îndeplini orice dorință.
Zâmbesc, prevăzând că lupta asta este deja câștigată, poate prea repede, dar tot este.
- O ultimă promisiune?
Aprob cu o mișcare a capului. Ce ar putea să mă mai pună să promit?
- Promite-mi că nu te vei îndrăgosti de mine.
Inghit in sec zgomotos. De data aceasta nu m-a mai întreabat, este un ordin strict, o comandă. Ei bine, cred că voi putea face asta. Da! Cu siguranță!
Va trebui doar să reușesc să mă consolez cu gândul că ajut un suflet pur și firav. Recunosc că mă simt atras de femeia asta, dar realizez ca înainte de a o vrea in patul meu, o vreau lângă mine, iar dorința din urma câștigă.
Aprob cu o înclinare a capului și îmi îndrept mâna spre părul auriu, alintând mătasea catifelată. Zâmbetul ei îi răspunde zâmbetului meu și pornesc mașina, plecând din orasul asta blestemat, departe de toate ororile și toate chinurile prin care amandoi am trecut.
***
Un cadou de sărbători, pentru că inspirația mi s-a reîntors din concediu. Nu știu cât de des voi posta la aceasta carte, deoarece le-am neglijat și pe celelalte, dar mă voi strădui.