Promises

Capitolul 3

Ar fi o ușurare pentru mine să descopăr ce se petrece cu mintea mea, ce înseamnă toate deciziile pe care le iau și sunt sigur că ar fi o ușurare și pentru fratele meu care îmi ține predică de douăzeci de minute, referitor la actul meu de eroism de mai devreme, din bar.
- Spune-mi ce naiba se petrece cu tine! Prin ce dracu ai trecut în ultima jumătate de an de te-ai schimbat așa!?
Sesizez și eu nervozitatea din tonul lui, nervozitate care în general nu este prezentă, pentru că fratele meu mai mare mereu a fost mult mai calm și mai calculat decât mine mereu. Și probabil are și un motiv întemeiat să fie nervos. De fapt, cu siguranță are! Fratele lui mai mic, încă o dată, i-a demonstrat că nu are pic de creier, pentru că nu i-a respectat cerința și apoi, în loc să rămână în astea trei zile neobservat, a ajuns să facă un meci de box pentru o adolescentă pe care nu o cunoaște, pe care a văzut-o pentru prima dată astăzi, dar totuși pe care o apără de parcă i-ar fi fost soră! Și totuși, evenimentele la care iau parte în ultimele ore, mă fac aproape să uit să rostesc întrebarea esențială din această întâlnire.
- Dar tu unde ai dispărut în jumătate asta de an? Și când mă gândesc că am plâns degeaba pentru tine...
O spun cu o urmă de regret fals, în încercarea de a-l mai relaxa puțin și aproape îmi iese. Îmi zâmbește strâmb și oftează, așezându-se pe fotoliul din fața patului pe care eram interogat.
- Am fugit. Am vrut să uit de tot. De ei, de mine, de țara asta... Am vrut să mă reinventez și poate chiar să mă redescopăr.
Am atâtea întrebări pentru el, încă nici nu știu de unde ar trebui să încep! Dar las ca tacerea să îmi fie răspuns. Vreau ca el să îmi spună tot. Pare că îmi înțelege mesajul, așa că zâmbindu-mi din nou, începe cu începutul.
- Când te-am vizitat în New York, nu știam, de fapt, nu plănuiam să fac asta. Plănuiam să accept tot, să mă străduiesc să pun eu mâna pe moștenire și apoi să fac ce vreau cu ea. De aceea ți-am spus să rămâi departe de locul ăsta!
Mă privește mustrător, iar eu mă rezum la a ridica din umeri. La ce se aștepta de la mine?
- Nu voiam să fii și tu implicat, te-am admirat pentru decizia de a pleca pe care ai luat-o. Ai ales calea "curată" a vieții și de aceea nu doream ca relația cu mine, sau simpla asociere, să îți "murdărească" viața. Asta până când m-am întors și am aflat că mai nou, familia noastră se ocupă cu traficul de persoane.
Mă privește direct, dur, iar eu mă înec cu saliva care trebuia să îmi curețe gâtul. Știam că familia mea nu are limite atunci când vine vorba de mijloacele la care apelează și afacerile în care se implică, doar pentru bani, dar nu credeam că ar putea ajunge atât de departe!
- Vestea asta a fost picătura care a umplut paharul! Am dorit o schimbare pentru mine și am dobândit-o. Știi, Filipe, nu m-am băgat în rahatul lor aproape de loc și nu voiam ca acum, după atâția ani, să nu mai dorm noaptea doar pentru că ei sunt conduși doar de bani. Așa că am fugit, cu două milioane de euro, banii mei, munciți de mine, din Europa și am plecat și eu în America. Am schimbat banii în dolari și momentan trăiesc pe ei. Plănuiam să te caut. Să vin la tine și să te rog să mă ierți. Poate am putea pune bazele unei afaceri. Dar asteptam să treacă "Ceremonia Moștenirii".
Îmi spune Giorgio, mimând ghilimele. Surâd, pentru că mereu râdeam de părinții noștri când eram mai mici. Ei erau atât de serioși când venea vorba de ziua în care se stabilește moștenitorul... Habar nu aveam pe atunci că asta va duce la dezbinarea familiei, dar acum nu îmi pare rău. Era inevitabil să se întâmple asta, deoarece acei oameni sunt putreziți la interior, iar deseori, mă tem să nu devin ca și ei. Asta cred că a devenit cea mai mare temere a mea, de când am plecat de acasă.
- Dacă m-ai fi ascultat, acum nu eram în situația asta și am fi fost în New York, bând o bere. Dar de ce dracu' ți-ai asculta fratele mai mare, că doar dacă e mai mare, nu înseamnă că are si experiență!
Iar sunt pus în fața tonului acuzator și furios, dar singurul lucru la care mă gândesc e fata blondă cu ochi verzi. Buzele ei crăpate și ochii îngălbeniți probabil de la drogurile pe care le ia încercând să uite de viața mizeră pe care o duce... Părul murdar, nepieptănat, băgat cu forța în căciula care parcă a îndurat măcar o iarnă, iar noi, acum, suntem la început de toamnă... Sunt brusc invadat de un sentiment de milă. Vreau să îi ofer protecție și să o îngrijesc. Să îi dau de mâncare și să o protejez. Ăsta e adevăratul lucru îngrijorător, nu porcăriile pe care le face familia mea! Decid să pun totul pe seama locului în care mă aflu, probabil colțul ăsta uitat de Dumnezeu mă face să vreau să devin mai bun, mă determină să îmi demonstrez mie, că nu voi deveni ca ei... O jigodie condusă de bani.
Îmi amintesc însă singurele cuvinte pe care le-a rostit îngerul blond, și nu erau în spaniolă. Era o limbă ciudată, ca araba sau turca... Aprope că mă reped la fratele meu și nici nu stiu de ce pun această întrebare, dar o pun cu atâta disperare, încât îl iau prin surprindere.
- De unde sunt oamenii folosiți pentru trafic?
Remarcă tremurul din voce și îmi răspunde îngrijorat.
- Din Turcia. Sunt oameni de toate vârstele și ambele sexe. Bărbații sunt trimiși la ferme și la camp, femeile, servitoare, copii devin sclavi, iar fetele...
Lasă înșiruirea neterminată, dar vocea mea stupefiată, o continuă.
- Prostituate...
La dracu'! Din cauza familiei mele, deci și a mea, fata aceea ireal de frumoasă și de firavă trece prin chinuri și torturi inimaginabile... Mă simt murdar, infectat. Simt că vreau să îmi zgârii pielea de pe mine și să îmi ard sângele pentru că sunt neam cu ei. Pentru că prin mine curge sânge de bestie putrezită. Pentru că nu am făcut mai multe pentru ea! Pentru că nu l-am omorât pe animalul ăla care o batea în ultimul hal!
Simt o mâna puternică, ce îmi frecționează umărul într-un gest liniștitor.
- Filipe, eu știu că tu nu ești ca ei și știu că niciodată nu vei deveni un diavol scăpat din infern, dar jură-mi asta! Poate te va face să te simți mai bine și îți jur și eu ție că nu voi deveni ce sunt ei.
Aprob și îi jur, ne jurăm unul celuilalt asta, iar eu, mie, îmi jur că îi voi face să regrete că au devenit atât de meschini și parveniți și că îmi voi salva îngerul din lanțurile iadului!
Jur!