Promises

Capitolul 6

Întreaga după-amiază ne-am petrecut-o în liniște, în living, savurând o pizza extraordinară și cunoscându-ne mai bine. Ne aflam în postura unor oameni străini de aceste locuri, dar și străini de noi înșine și m-am bucurat nespus când mi-a spus că și-a petrecut copilăria dar a terminat și studiile în Anglia, ceea ce înseamnă că nu vor fi probleme în comunicare.
Aș minți dacă aș spune că nu i-am urmărit atent pe cei doi, vrând să descopăr și ce sentimente are ea pentru el, Giorgio clarificând toate aspectele în avion, legate de propria persoană. Iar rezultatul este îmbucurător, cel puțin pentru mine. Cu Giorgio păstrează o limită a bunului simț, dar și a nepăsării, deoarece de fiecare dată când fata mea elucidează încă un mister, se rezumă doar la a privi înainte, cu toate că spre ea sunt aruncate priviri întrebătoare ce solicită răspunsuri si completări . De asemenea, am observat că doar în fața mea tinde să stârnească certuri minore pe diferite subiecte, fapt ce denotă familiaritate.
Epuizasem toate subiectele și acoperisem toate ariile necunoscute, noile date lăsându-ne într-o liniște plăcută, sau cel puțin așa credeam.

- Ar trebui să pui pe alocuri culori mai intense, sau măcar fotografii color.

Amândoi ne uităm la Aydan, deoarece observația adusă nu se încadrează în niciun subiect. Apoi realizez că ea se referă la apartamentul meu și din nou îi arunc o privire întrebătoare pe care ea pare să o cunoască, astfel că se simte datoare cu niște răspunsuri.

- Sunt designer interior și exterior. Pentru asta mi-am făcut studiile în Anglia, dar și pentru stilul pe care îl au ei.

O scurtă privire aruncată asupra încăperii în care ne aflăm ma face sa conștientizez adevărul. Asta este ceea ce lipsea, o notă personală a designului, culori care să mă caracterizeze! Zâmbesc drăgăstos înspre ea, pentru că fără să știe, odată cu descoperirea ei, am descoperit 
viața și diversitatea în ea. Odată cu ea mi-a adus și culori, o paletă largă de culori.
Îmi întoarce zâmbetul, cu unul la fel de frumos care îmi înfățișează un șir de dinți albi, imaculati, drepți. Am să obosesc vreodată să îmi spun că este femeia fatală?

- Vreau să mă angajez la o firmă în care să pot profesa în stilul meu, să îi fac pe oameni să nu se mai orienteze după cataloage de design, ci să își pună amprenta pe casa lor, căminul lor. Să fie originali.

În continuare îi zâmbesc. Acesta este motivul pentru care și eu am vrut să fiu arhitect.

- În plus, până îmi găsesc o garsonieră de închiriat și să pot și plăti chiria cu un salariu stabil, trebuie să îmi plătesc sederea aici.

Ceea ce spune și faptul că profită de fiecare ocazie pentru a accentua că plănuiește să se mute de mine mă întristează de fiecare dată. Toată viața am încercat să evit sentimentele ce intră în contrast consecutiv, dar de când am cunoscut-o, inima mea ratează bătăi constant.
Cu coada ochiului văd că Giorgio mă priveste insistent și îmi întorc privirea spre el. Pare că îmi cunoaște frământările interioare, dar tot mă scruntează cu privirea, ca și cum ar vrea să îmi spună ceva. Apoi, privirea pe care i-o aruncă fetei mele îmi aduce o idee.

- De ce nu te angajezi la firma la care lucrez si eu?

Mă privește plină de speranță, o privire cu care, pe bună dreptate, m-aș putea obișnui.

- Îmi poți aranja o întrevedere cu seful tău?

Beneficiez de avantajul că sunt propriul meu șef și aproape rânjesc.

- Tocmai ai vorbit cu el, îi spun și îi fac cu ochiul, obținând de la ea niște obraji îmbujorați. Și crede-ma, ar trebui să fiu nebun să nu te angajez.