Promises

Capitolul 2

Devin tot mai conștient de prostiile pe care le fac în maturitate, pentru că eu habar nu am de ce mă doare capul atât de tare și de ce am o femeie în pat, capul ei fiind acoperit de perna și pătura pe care le înjuram în timpul nopții pentru că nu îmi ofereau căldură. Încă un dezavantaj al acestui motel. Aș putea găsi nenumărate aspecte negative ale acestei beții, dar cel mai important și cel mai persistent in momentul de fata, este gustul amar, de vomă, pe care îl am în gură. Înainte de a vomita cu siguranță merg, mai mult spus, sar, spre baie, dar mă abțin de la blesteme, deoarece am o audiență, care chiar dacă e adormită, există. În baie, aceeași poveste ca și înainte de beție. Apa cu rugină, pereți scrijeliti, cada sparta și ciobită, fereastra inexistentă, oglinda care îți arăta cel puțin zece unghiuri, că să îți vezi mai bine fața mahmură și deplorabilă, de la feciorul care ai fost, la mizeria la care ai ajuns. Cei ce mă cunosc, adică puțini oameni, știu că sunt o persoană foarte critică și autocritică, dar oricât m-aș strădui să comentez detaliile băii, totul mă depășește. Este chiar și peste puterile mele.
Întors în cameră, sunt izbit de mireasma mucegaiului de pe pereti și deschid geamul de parcă viața mea ar depinde de ea, sau poate chiar o face. Un alt impact asupra mea îl are lipsa femeii care noaptea trecută mi-a oferit plăcerea absolută. Cu toate că nu îmi amintesc detaliile feței ei, vocea, chiar dacă nu cred că ar fi putut rosti altceva decât cuvinte stâlcite, lipsa ei îmi dăunează. Mă simt singur și știu că doar amintirea că m-am trezit lângă cineva, mirosul dulce din așternutul meu îmbâcsit, îmi dovedesc că existența ei nu este o plăsmuire imaginara.
În niciun caz nu am fi continuat cu o relație, dar am senzația că ar mai fi fost câteva lucruri pe care trebuia să le discutam, insa decid să nu ii acord prea multă importanță, deoarece în ultima vreme nici eu nu știu ce se petrece cu mine.
~~~
Cu toate că am promis că nu mă voi mai atinge de niciun produs de la bar, îmi vărs furia, sau mai bine spus, o beau, într-un pahar de suc de portocale pe care l-am cerut proaspăt, doar pentru siguranță, așa că barmanul l-a făcut chiar în fața mea. Știam că nu a fost o idee bună să vin aici, astfel am încălcat promisiunea făcută, dar nu știam că locul ăsta blestemat mă va ține aici, pentru că habar nu aveam că zborurile vor fi anulate trei zile, din cauza unei alerte teroriste. Să fim serioși! Aici teroristii se plimbă pe străzi ca și cum ar fi pe dunele lor de nisip și totuși nimeni nu sesizează asta!
Iar un alt lucru pentru care mai blestem locul ăsta, motelul ăsta și chiar și pe mine, este faptul că sunt martor la bătăile pe care o tânără femeie le primește de la un bărbat dublu cât ea la înălțime și cu siguranță și la greutate. Un tip chelios, cu o chelie atât de netedă că probabil ți-ai putea vedea reflexia în ea, asta dacă ai curajul să te apropii de fiară și dacă și ajungi la capul lui, cu un spate mult prea lat pentru a fi real, ochi furioși mai tot timpul și un nas foarte strâmb, probabil de la toate rupturile pe care le-a suferit, iar ca să compenseze chelia, deține o barbă foarte lungă și foarte deasă. Mă blestem pentru că de fiecare dată când văd că o lovește vreau să mă duc și să îi dau și eu una, să îl determin să o lase în pace. De altfel, nu înțeleg de ce ar bate acel înger, mai ales că nu e în stare de ebrietate! O văd de fiecare dată cum tremură, corpul mic și firav ghemuindu-se, cum își acoperă cu palmele albe și fragile capul și urechile, încercând să se protejeze, dar și să nu mai audă jignirile pe care i le atribuie, cum se uită în toate părțile, căutând ajutorul pe care nimeni nu avea curajul să i-l acorde.
Asta până la mine, pentru că eu, ca un erou, m-am decis să intervin. Și asta cred că a fost cea mai mare prostie pe care am facut-o, dar pe ale cărei consecințe nu le voi suferi eu, ci fata pe care voiam să o apăr. Îi strâng umărul barbatului care este încă aplecat deasupra fetei și îl lovesc cu toată forța mea, demnă de luat în considerare, în față. Rezultatul este mai mult decât satisfăcător, pentru că nu doar că se clătina, dar mai și cade lat pe podea, încercând să se ridice, însă fără prea mari rezultate. Îmi îndrept privirea spre sufletul rănit și sincer nu știu ce simt acum, nu stiu cum trebuie sa reactionez, singurul meu gând fiind acela că e atât de frumoasă! O fată blondă cu ochi verzi! Cu un ten alb, bolnăvicios, dar sigur cauzat doar de frică. Singura pată de culoare este vânătaia însoțită de urma roșie de pe obrazul drept, pată la a cărei vedere sunt invadat de furie și de o energie stranie. Cred că este adrenalină și mai cred că este și la un nivel ridicat, pentru că nu simt pumnul ce mă lovește din plin decât în momentul în care mă clatin și eu, dar nu cad. Cu un ultim gest înafara confruntării, îi fac semn copilei să fugă iar aceasta, tremurând, aprobă alert și începe să alerge către ieșire. Văd că drumul îi este blocat de doi bărbați nu la fel de solizi ca cel de care am eu parte, însă reușește repede să scape de ei, deoarece se pare că gestul meu i-a sensibilizat pe tâmpiții ăștia și un bărbat îmi sare în ajutor, atât mie cât și fetei. Mă întorc la amicul meu și încep să îi aplic lovituri învățate și poziționate în locuri strategice, pentru a-i provoca câteva daune fizice. Primesc și eu și obosesc foarte tare. La dracu'! De ce nu m-am mai antrenat? Să mă ia naiba! Doar nu am să pierd acum! Bărbatul din fața mea este plin de sânge, are nasul spart și nu știu ce ravagii i-am făcut în gură, dar știu că nu mai pot rezista mult pentru că am primit o lovitură la tâmplă, foarte puternică, una care îmi cauzează stări de amețeală grave. Îl văd cum se îndreaptă spre mine cu tacul de la masa de biliard dar nu am puterea să mai ripostez în vreun fel. Asta e, voi muri din cauza unui băț folosit la un joc ale carui reguli nu le cunosc. Nici măcar nu frecventez barurile care au asa ceva! Și totuși sunt salvat de bărbatul care a ajutat-o pe fată mai devreme. Îi apucă tacul cu o viteză uimitoare și îl lovește puternic peste spate și la cap. Constat că amețesc doar uitadu-mă la el, iar asta nu îmi face deloc bine. Privirea mi se încețoșează. Am dat de dracu'!
Aproape cad la pământ, dar o voce atât de cunoscută și de iubită mă trezește cum doar ea știe.
- Tâmpitu' naibii! Nu ți-am spus să nu vii aici? Și la naiba cu tine! Mi-ai jurat că nu te duci acasă!
Vocea fratelui meu este ca un duș rece pentru simțurile mele amorțite. Morții lui, care de altfel sunt și ai mei! Știam ca nu a murit, știam!
- Nu crezi că ai intervenit cam târziu? Cât credeai că te aștept, frate?
Începe să râdă și îmi dau seama că și eu chiotesc. Ce dor mi-a fost de el!
- Nu știi că mă las așteptat? Îmi trebuie și mie efecte speciale.
Doamne! Nu credeam că voi mai auzi vreodată glumele lui atât de seci și de tâmpite, dar care totuși mereu m-au făcut să râd. Și cum știu că mereu mă va corecta, în orice, mă aștept chiar acum la o critică la adresa stilului meu de luptă, însă mă uimește, talent pe care l-am moștenit și eu.
- Îmi explici și mie de ce naiba te-ai luat la bataie cu cineva pentru o femeie pe care nu o cunoști și care nu ți-a vorbit niciodată?
Nici eu nu știu să îi dau un răspuns. Pot doar să îi spun că simțeam cum pielea arde pe mine când vedeam fiara aia că profită de statura lui pentru a ataca o biată femeie. Și nici nu mă interesează ce i-a făcut, dar sunt sigur că sufletul ăla plăpând nu e în stare să facă rău nimănui. Sunt în stare sa jur tot ce am și mă sperii și eu de gândurile mele.