Oameni.Nu lucruri, nu cuvinte...oameni.Suntem suflete cutremurate de trăiri casante, scântei de speranță cu universuri comprimate în priviri.Ne ascundem de noi, neîndrăznind să ne dezvăluim nouă.
Suntem înconjurați de suflete şi totuşi izolați în propria noastră singurătate.Ne refugiem în pagini pătate de jurnale şi în versuri îngânate de glasuri îngroşate.Suntem zâmbete frivole pe chipuri îmbătrânite de griji. Suntem frumoşi şi mai tineri ca o floare de primăvară.Suntem deştepți.Avem minți sclipitoare ce se gândesc la idealuri mărețe. Suntem izvoare de spontaneitate şi îmbujorări ale inocenței în obrajii tinereții.Suntem gingaşi şi puri în lumina dimineților de mai. Emanăm puritate prin fiecare şuvița ce ne alunecă jucăuş pe chip, țesându-ne surâsuri pe buze.
Iubim. Iubim florile, fluturii,îmbrățişările, ploaia, noaptea, marea, apusurile, ceaiul, cărțile, viața şi...oamenii.Suntem şoaptele fierbinți ale nopților de august, pătate cu cerneala manuscriselor shakespeariene.Ne îndrăgostim şi ne sfiim să recunoaştem din teama de a nu fi slabi, însă nu ştim că doar cele mai nobile suflete sunt capabile să iubeasca.
Colecționăm amintiri şi ne lăsăm presați în jurnalul prăfuit al timpului.Măsurăm intensitatea unui moment în numărul de bătăi ale inimii. Visăm. Respirăm vise şi atingem în fiecare seară stelele, chiar dacă nu conştientizăm.Vorbim cu îngerii prin fiecare mângâiere a lunii.Ne vărsăm marea în vene, povestindu-i cu glasul sufletului poveştile noastre vesele, triste, confuze, îndrăgostite, amintite...
Plângem...de fericire, de tristețe, de frustrare, de neînțelegere, de dezamăgire, de neputință...ne eliberează, ne curăță de pojghița unor trăiri mult prea difuze. Alteori râdem, râdem fără motiv, gustând,parcă, din viață.
Stim că suntem tineri, complexi în simplitatea noastră, ştim că suntem frumoşi în oglinda altor suflete, atunci când a noastră e distorsionată, suntem aventurieri în frumoasa călătorie a vieții, plecați în căutare de ceva mai bun. Suntem noi, dar ştim că...nu îndeajuns.
