Viața, un mister

E ceva normal...e doar...

Moartea este ceva normal în viata oricărui om. Moartea este sfârşitul unei poveşti, dar începutul alteia. Ai părera că este nedrept, că sunt persoane mai bătrâne sau mai bolnave, dar a luat-o fix pe ea.Cel plecat nu mai simte nimic, nici bucure, nici tristeţe, nici dor, dar noi,cei de aici "lăsaţi în urmă", le simţim şi ne doare.Din acest motiv vrem ,cu adevărat, să dispărem din această lume, nu vrem să ne mai doară.Dar moartea nu are reguli, ne naştem pe rând şi murim pe sărite.

Spunem că ne este frică de moarte, dar adevărul este altul. Nu ne este frica de moarte, ne este frică să murim(mie cel puţin; aici părerile sunt împărţite). Totuşi când pleacă cineva iubit vrem să murim şi noi, atunci gândeşte o clipă şi pune-ţi o întrebare, oare el/ea vrea ca eu să îmi trăiesc viaţa sau să o îngrop? Mai mult ca sigur vrea să trăieşti, pentru că a ţinut la tine. Mereu ne reproşăm "mai bine eram eu". Nu! Mai bine nu, pentru că numic nu este întâmplător. Tu ai fost lăsat aici cu un scop, necunoscut acum de tine sau de altcineva, dar si cel plecat are un scop acolo sus. Are scopul să te ajute mai mult şi mai bine decât ar fi făcut-o aici lângă tine, dar adevărul este că el este mereu cu tine doar că nu îl vezi. Şi cândva îl/o vei revedea şi veţi vedea acelaşi cer, cu alţi ochi, cu alte chipuri ,dar cu alcelaşi suflet. Sufletele se caută continuu şi îl vei regăsi sigur, mai devreme sau mai târziu.

O veche zicală :Când ne naştem spunem "a", când murim spunem "mor" şi iese "amor".