Struggle

Toate au un inceput

-Cara! Hai scoala-te!
-Ce vrei Amaris? Întreb mai mult adormita.
-Pai sa te scol, nu e evident? Întreabă cu fata aia de "miel"(poveste veche)
-Oh Dumnezeule, pleacă, vreau sa dorm.
- Ok, peste 20 de minute plecam.
-Ce? Sar din pat și mă duc în baie unde îmi fac obișnuita rutina de dimineață.
Ea e sora mea Amaris.E singura persoana care ma intelege cu adevarat si ma ajuta la nevoie. Recunosc, sunt geloasă pe faptul ca părinții o consideră perfecta, ceea ce imi "umbreste existenta" daca as putea zice asa... Dar e sora mea si o iubesc. Am fost cele mai bune prietene de când eram mici si nu vreau sa stricăm ce e între noi, desi mi-e teama ca vor interveni lucruri între noi, voi lupta impotriva celor care vor sa ne desparta. Îmi fac un dus rapid, îmi iau o pereche de blugi negri, o camasa alba, o pereche de bocanci negri și o eșarfă tot neagra. Ce pot spune, ador negrul. Îmi pieptăn parul blond și mă dau cu puțin rimel negru care îmi evidențiază verdele puternic al ochilor. Îmi iau ghiozdanul și plec împreună cu Amaris care mă aștepta deja nervoasa la ușă.
-O sa întârziem.
-Ușor Amaris, ajungem. Oricum acum e deschiderea.
-Dacă te sculai mai devreme nu ne mai făceam probleme.
-Cicălitoare ești! Spun deja plictisita.
Da suntem diferite chiar nu as zice uneori ca suntem surori. Ea e cea frumoasa, corecta,deșteaptă iar eu sunt... ei bine sunt cea care a fost nedorita toată viața ei. Toți mă credeau inutila încât am început sa cred și eu asta. Când eram mai mica, o vedeam pe Amaris ca un model, perfecțiunea incruchipata, dar la vârsta pe 13 ani, mi-am dat seama ca mă chinui în zadar sa fiu ca ea. Asta sunt, și atunci când am realizat ca nu puteam fi ca ea, m-am transformat în opusul ei. M-am închis în mine iar ea a fost singura persoana cu care am putut vorbi "deschis" daca pot sa zic așa.
-Lumea către Cara!!
Sunt trezita din gandurile mele de vocea obosita a lui Amaris.
-Uhm... da. Ce-i?
-Am ajuns!
-Uimitor!spun sarcastica. Pa!
-Ok ne vedem acasă. Spune și pleacă, parul brunet sclipind în lumina soarelui.
Ajung în clasă și mă așez în ultima banca, aruncând ghiozdanul pe jos. Ora începe și aud vocea monotonă a doamnei Smith.
-Bine ați revenit copii în noul an scolar. Anul aceasta avem un nou coleg. Numele lui este Zayn Thomson. Zayn te rog vin-o în fata și prezinta-te.
În fata clasei vine un băiat înalt cu ochii verzi și pătrunzători ca și ai mei, cu un zâmbet care topeste inimi....-o doamne Cara taci!imi spune vocea interioara- părul negru si rebel lăsat in voie era acoperit partial de o căciulă grena ce se asorta perfect cu bocancii înalți si geaca neagra de piele. Zayn. Un nume fermecător pentu un băiat fermecător....-trebuie sa am o discuție cu subconștientul meu care se pare ca a luat-o razna-.
-Uhm... pai am 18 ani, vin din Irlanda de Nord și... pai cam asta e de știut.
-Ok Zayn, gaseste-ti un coleg de banca.Și în pauza acesta îți va prezenta scoala.
Eu eram atenta la muzica din castile mele când îl văd asezandu-se lângă mine.
-Hei, e ok dacă stau aici? Întreabă cu o expresie dezorientata.
- Probabil, răspund indiferenta.
Nu mai spune nimic și se așează lângă mine. Dintr-odata liniștea este sparta de vocea lui.
-Cum te cheamă?
-Cara, spun simplu și indiferenta.
-Aha. Dragut nume, spune cu un mic zâmbet.
-Mda, mersi... cred.
E foarte drăguț din partea lui, dar poate doar vrea sa facă impresie buna. Sa nu ai încredere în oameni!

▪Iata ca am terminat primul capitol! Suntem inadaptate in aceasta lume a cartilor ( da, suntem doua) insa sperăm ca va vom inspira cu povestea noastra! Sperăm ca va placut primul capitol si ca v-am facut sa va atașați de personaje.
Hope you enjoy our story!
Dacă vreți sa continuam povestea așteptăm comm-uri de le cele mai drăguțe pandabufnite
Capitolul e needitat așa ca scuze pentru eventualele greșeli de scriere.
Merry Christmas to all!❤▪