Struggle

Popularitatea

Amaris povestește●

Mi-am facut migălos machiajul-de-dinainte-sa-ies-cu-Jordan. Am ales un machiaj smookie eyes, iar ca ruj am optat spre un gloss nude .Arătăm exact ca în poza aceea pe care Jordan mi-a dat-o cu indicația "La următoarea întâlnire vreau sa arăți ca fata din poza. Trebuie sa facem impresie buna când mergem la deschiderea clubului părinților mei". Ma raneste uneori prin aerul de super-model pe care îl are, dar asta e viața de popular, asa-i? Ei bine cred ca da.
Îmi iau rochia stil creion iar ca pantofi am ales unii stiletto. La hairstyle nu m-am prea obosit. Am făcut o coadă de cal care se asortează perfect cu tinuta. O vad pe Cara semănând cu o... stai ce.... cu o fata. Era îmbrăcată în fusta, ceea ce nu e prea normal pentru ea. A ieșit țanțoșa din casa, iar eu m-am pregătit în continuare.

●După 10 minute●

Am ajuns la noul clubul care se numea "Light". Se vedea ca e de select doar din aspectul exterior. Am intrat, și am fost întâmpinați de grupul nostru.
-Bună Amaris! Spun toți în cor.
-Salut! Le spun mimand un zâmbet fals.
Nu înțeleg ce e cu mine. Toată viața am visat sa fiu populara. Toți sa îmi știe numele și sa mă aprecieze cu adevarat pentru ce sunt, nu pentru ce încerc sa par.
Îmi doream sa ieșim și noi ca un cuplu drăguț la un restaurant, unde sa mâncăm paste ca în Doamna și Vagabondul. Ar fi frumos, dar iata-ma aici ascultând neatenta ce spuneau ceilalți. De fiecare data, fetele purtau discuții stupide despre noile trenuri, iar băieții despre meciurile de fotbal. Plictisitor din toate punctele de vedere. Încerc sa îmi centalizez atenția asupra discuției legata de noua colecție de genți Michael Kors.
Nu credeam ca poate fii atat de plictisitor. Tot ce imi doresc este sa mă duc acasă, unde nu am cum sa mă plictisesc.
-Jordan, scumpule, spun cu vocea de pisicuță, cât mai stăm?
-Nu știu, de ce? Întreabă cu o expresie plictisita.
-Nu mă simt prea bine, mă cam doare capul.
-Nu e vina mea! Spune tăios. Du-te singura! Zice asta, de prca ar fi sigur ca nu o sa o fac. Ei bine priveste -mă.
-Ai spus sa plec singura? Ok asta voi face.
Când mă apropii de ieșire, mă prinde de mana, și mă trage afara din club.
-Ce naiba faci? Mă faci de ras! Fufneste dintr-odata. Nu trebuia sa te invitat!
Cuvintele lui mi-au străpuns inima ca o săgeată cu venin.
-Atunci de ce ai facut-o? Întreb aproape țipând.
-Nu re duce capul? Nu puteam sa vin fără prietena cu amicii mei.
-Te rog spune-mi ca nu ai spus asta! Spun încet, fiind încă șocată de ce a putut sa spună.
-Acum nu mai auzi, sau ce? Nu puteam sa vin singur! Aveam nevoie de cineva care sa mă însoțească. Putea sa iau pe oricine, nu te simții flatata !
Când termina ce avea de spus, palma mea face contact cu fata lui. Ii las o urma frumoasa, de care sunt mandra.
-Ești un idiot, pe care nu vreau sa îl mai văd niciodată, tip făcând câțiva spre el. Te urăsc! Ii spun, lăsând sa curgă o lacrima, pe care el o șterge, parcă din mila. Când în văd cum vrea sa mă linguseasca, subconștientul îmi spune "nu il mai ierta cum faci mereu" atunci îi mai lipesc o palma pe obrazul stâng. Pe fata lui se citește socul dar și nervozitatea.
-Amaris, nu pleca!
- De ce sa nu o fac? Sa iti mai bați joc de mine?
-Te rog, știi ca nu a vrut sa spun așa!
-Nu mai știu nimic Jordan! Nu mai vrea sa sufăr din cauza ta! Nu mai vreau sa plâng patru toate jignirile tale!
Când rosteam arate cuvinte, simțeam cum siroaie de lacrimi îmi misuna pe obraji.
-Pa Jordan, spun încet!
-Stai Amaris!
Plec lasandu-l singur în fata clubului. Nu știam ca va durea atat de rău. E așa de... de frustrant.

Capitol nou, needitat. We hope you like it!