Him.

Chapter one

PARAGRAPH ONE Nu e niciodata prea tarziu sa ajungi ceea ce ai fi vrut sa devi. George Eliot

Deschid ochii si il vad pe el cum se uita la mine cu ochii lui de culoare caramelului. Cateva riduri apar sub ochi. Imi aplec privirea spre buzele lui si vad un zambet cald, care imi da siguranța si caldura. Inima imi bate tare si parca vrea sa iasa din piept. Dintr-o data, imi sopteste ceva : " Esti frumoasa" imi zice. Este singura persoana care mi-a zis ca sunt frumoasa, inafara de mama. Si este pentru prima oara cand cred chestia asta, pentru ca el ma face sa ma simt frumoasa prin modul in care imi zice asta, prin cum se uita la mine, ceva imi zice ca el chiar ma vede frumoasa si ii place de mine pentru cum sunt eu, pentru originalitatea mea. El este ceea ce vreau langa mine, el imi da viata, el ma face sa cred in mine, sa cred ca pot avea ce vreau eu si sa am curaj sa merg mai departe spre visul meu pentru ca el va fi intotdeauna langa mine, el ma tine de mana pe parcursul drumului meu, si stiu ca pot sa trec prin orice atata timp cat stiu ca el va fi pregatit sa ma prinda de cate ori voi cadea.
Ma lipesc de corpul intr-o imbratisare calda si sincera, ca un copil atunci cand primeste un cadou de craciun si isi imbratişează parinții. Asa ma simțeam si eu in momentul acela, ca un copil fericit, ca un copil care a primit toate dulciurile din lume si le savureaza una cate una, cu zambetul pe buze.
Ma ia de mana si ma ridica de pe canapea.
" Hai sa iți arat ceva ce sunt sigur ca iti va placea"
" O surpriza? Pentru mine? " zic eu uimita si in acelasi timp fericita.
" Da", raspunde el afisand un zambet copilaros. Ochii lui ii sclipeau ca stelele pe cer, era emotionat si el.
Ma conduce spre gradina din spatele casei.
" Pune mana la ochii" imi zice el.
" am incredere ca ma conduci tu pana acolo in siguranța? " intreb eu ironic.
" Intotdeauna" raspunde el incurajator. M-am topit la raspunsul lui. In momentul acela imi venea sa il sarut peste tot pana imi cadeau buzele. Raspund printr-un zambet si imi pun mana la ochi iar el isi aşeaza mainele sale mari si puternice pe umerii mei slabuți. Ma impinge cu mainile in față ca semn ca putem sa mergem spre gradina si incep sa paşesc pe iarba moale. Eram in picioarele goale, iar senzația era uimitoare. Dupa cațiva paşi am ajuns. " Eşti pregatita? " imi şopteşte el. Simt cum buzele lui imi mangaie urechea si ma ia un fior pe tot gatul.
"Da" spun eu râzând. Imi iau mainile de la ochi.
Nu pot sa cred. Raman imobila, sunt o statuie vie. Ma trec toate apele si simt că incep să transpir, nu mai am aer iar picioarele mi s-au inmuiat. Imi plimb mana prin par de emotie. Nici nu mi-am dat seama cand am inceput sa plâng, doar am simțit lactimile calde care imi mangaie obrajii.
" Iti place? " ma intreaba el uitandu-se la mine cu un zambet pe toată fața lui.
" N-nu pot să c-cred... "zic eu uimită. O căsuță in copac. O căsuță roşie, culoarea mea preferată, construită toată din lemn, cu două gemulețe cu tocuri negre si o uşiță micuță. Era superbă. O adevarata capodopera.
" Cum e?" Ma intreaba el din nou.
" E...superbă...nu pot să cred...TE IUBESC!! " şi îi sar in brațe ca un copil mic. Plang de fericire, e cel mai frumos cadou din viata mea.
"O să fie cuibuşorul nostru" spune el. " Hai să vezi şi interiorul." Adauga.
" Esti cel mai tare, te iubesc din tot sufletul" spun eu printre lacrimi.
" Şi eu" raspunde. " Ai grijă la scarițe."
Urcam si cand intru căsuța era pictată in albastru celest, culoarea lui preferată. Pe jos erau cateva paturi moi şi două perne colorate in tonuri de rosu, iar in colț, doua chitare, chitarele noastre. Ma intorc spre el şi il sărut pasional. Buzele lui subțiri şi moi ma innebunesc, sunt asa perfecte si imi vine sa le sărut la infinit. In timp ce ne sărutăm, aud o voce ce imi strigă numele. Provine de jos, din gradina si rasuna tot mai tare in urechile mele.
Deschid ochii si il vad pe domnul profesor ca se uita la mine incruntat. Ma intorc spre clasa si vad cum colegii mei se uita la mine, zambind pe sub barbie.
" E a treia oara cand te prind ca dormi la mine la ora, domnişoara Chendrean. " Vocea lui groasa ma zgârie pe urechi, nu e ca vocea lui, dulce calduroasa.
" M-mă scuzați domn' profesor, nici nu mi-am dat seama că am..."
" Te-am intrebat eu cumva dacă ai sau nu? Hai sa îi facem o vizită doamnei directoare." Raspunde sceptic. Era cel mai antipatic şi mai plictisitor prof din istoria invățământului, după parerea mea si a restului scolii. Biologia mi se părea interesanta pana nu ne-au schimbat profesoara in scorpia asta bleagă.
"Domn' profesor Morga, va rog din suflet nu ma duceți la directoare! Promit ca niciodată nu mai..."
" Gata măi n-am chef eu de explicațiile tale! Păstrează-le pentru doamna directoare. " Imi face semn să mă ridic, iar eu execut, nu am chef de alte poveşti de la el. Ma intorc spre clasă, căutând-o pe Anda, prietena mea cea mai bună. Se uita la mine cu o privire dezamagită, ştia ea de ce am adormit. Ridic umerii şi ma uit la ea nevinovată. Părăsesc clasa impreună cu Morga si ne indrumam spre biroul directoarei. Pe parcurs, mă gândeam tristă la visul meu. Din păcate era doar un vis, un alt vis. Dar un vis frumos, cel mai frumos. Ar fi fost si mai frumos daca nu m-ar fi trezit Morga exact cand ne sărutam. Ma uitam nervoasa la el si in gandul am zis " boşorog tembel şi fără haz".