Him.

Nine

Unele persoane işi trăiesc viața prin vise, pentru că nu au posibilitatea să o facă in realitate.

"Ei, ziceți voi cum ştiți, eu zic cum am apucat. Aşa se zicea pe vremea mea, când a ieşit intâi moda la copii: - marinel! "
Din intuneric, aud nişte mâini care bat. Mă uit curioasă să văd cine e, iar din umbre apare un bărbat. Aceiaşi ochi, aceleaşi buze,erau ca o poezie. Părul ii stătea foarte bine azi, era pus la punct. Avea o cămaşă de culoarea cerului, culoarea lui preferată, nişte pantaloni negri de costum, iar in mână ținea un buchet de trandafiri roşii, de culoarea mea preferată. Ii puteam simți parfumul de aici, Hugo Boss.
Eu eram imbrăcată intr-o rochiță roşie, in picioare aveam nişte cizme negre din piele. Parcă am ştiut că mergem undeva.
"Şi frumoasă, şi talentată. M-a impresionat Alegerea ta, n-aş fi crezut că iți place D-l Goe" Vocea lui...
"Şi pe mine " Cred că am devenit roşie ca rochița de pe mine, având in vedere cine era partenerul meu.
"Am rezervat o masă la restaurant, cel mai bun din Bucureşti"
"Serios?"
"Având in vedere că eşti un cadou pentru mine, m-am gândit să te tratez ca pe o bijuterie şi să merg cu tine peste tot, să mă mândresc cu ce am"
"Nu incetezi niciodată să mă uimeşti" e cel mai tare. Mă face să plâng de fericire, nu de supărare.
Imi intinde o mână, eu o prind iar incet cobor de pe scenă. Brusc mă impiedic şi cad in brațele lui, iar el mă prinde cu brațele lui mari şi puternice. Imi zâmbeşte iar eu mă uit in jos, de ruşine.
"Ți-am deranjat freza, scuze, acum ți-o aranjez loc"
"Să mă aşez? "Intrebă el zâmbind. Ador când face asta.
"Nu, de ce? "
"Ca să ajungi mai bine, nu eşti aşa inaltă când nu porți tocuri" glumeşte el. Defapt am 1,74. Se aşează pe bordul scenei iar eu imi plimb părul prin părul lui mătăsos şi negru. După cateva retuşări e ca nou.
"Bun, acum putem merge" zic eu. Dar nu termin bine propoziția iar el mă trage spre el, iar eu cad peste el.
"Eu zic să mai rămânem puțin" şi mă sărută. Pe mine mă pufneşte râsul pentru că scena de dinainte arată exact ca intr-un film. Imi atinge umerii, iar apoi mâinile sale cad uşor pe spatele meu până ajung pe coapse. Mângâierile lui imi provoacă fiori pe tot corpul iar eu tremur. Ii pun mâna pe piept, şi ii simt inima. Bătea foarte tare, oare avea emoții? Chiar dacă avea emoții, sunt sigură că nu avea mai multe decat ale mele. Simt cum cu mâinile sale imi ridică rochița, intr-un mod subtil. Mâinile sale recita imi ating pielea goală. Am uitat şi unde sunt, şi că cineva ar putea să ne vadă, dar in momentul acela nu mă puteam dezlipi de el, defapt nu vroiam.
"Ți-am luat un cadou" zice el, intrerupând momentul. Mă uit in ochii lui şi il intreb:" Ce cadou?"
Lângă flori era o cutie neagră, lungă, şi pe ea era scris "Swarovski" o bijuterie? Pentru mine? Nu aveam nevoie de asta, el era mai mult ca suficient pentru mine.
"Nu...nu trebuia să faci asta. Serios, mă simt prost acum."
"Nu acceptă returnări, iar eu nu pot să-l Port. Deschide cutia"
Cel mai frumos colier pe care l-am văzut. Simplu, dar sofisticat. Avea o singură piatră, de culoare albastru inchis,ca un cer noaptea. Era prea mult pentru mine.
"N...nu pot să accept asta" Intotdeauna imi uit cuvintele când sunt cu el.
"Ba poți. Nu iți place? "
"E superb...dar nu asta e problema, e prea mult pentru mine. "
"E pentru dive, ca tine. Nu e mult. Te ajut să il pui" mă intorc iar simt cum colierul rece imi atinge gâtul. Iar apoi simt buzele lui moi pe gâtul meu. Sincer, aş fi preferat asta decât un colier, dar a făcut un gest aşa drăguț, si nu pot să-l refuz, m-ar durea sufletul.
"Se potriveşte perfect. " Se uită la mine zâmbind.
"Serios? "
"Convinge-te cu ochii tăi. " il iau de mână şi mă indrept spre baie. Ajung acolo, iar el imi pune mâna la ochi, mă conduce spre oglindă şi acolo vine surpriza.
Văd o față necunoscută. O fată fără păr in cap, fară sprâncene, şi fără machiaj. Ochii erau roşii, buzele mov şi cearcăne. Eram eu.
Mă uit la mine şi nu imi vine să cred ce văd. Nişte lacrimi imi cad pe față, şi il văd pe el in spatele meu, zâmbind.
"Vezi ce frumoasă eşti? "
"Ce?"
"Ce frumoasă eşti. Colierul este doar un bonus la frumusețea ta." Dar nu ințeleg, cum reuşeşte el să mă vadă frumoasă?
"Nu te juca cu mine, nu mă minți! "
"Ingrid..." Vocea lui era tristă.
"Nu pot să cred, cum poți să-mi faci asta? De ce nu pleci odată? Uita-te la mine! Uite ce am ajuns! Sunt un monstru, am cancer şi peste puțin timp corpul meu o să cedeze, nu sunt frumoasă!"
"Ingrid, ascultă-mă! "
"Nu, pleacă, du-te odată şi nu te mai uita aşa la mine că mi-e ruşine! Vreau un cuțit să-mi tai fața asta, nenorocire! Pleacă odată!" Zic eu printre lacrimi. Mă intorc din nou spre oglindă să văd dacă nu cumva mi-a jucat mintea feste. Dar nu, tot aşa sunt.
"Ingrid ascultă-mă!" Țipă la mine şi mă prinde de umeri şi mă intoarce spre el, işi aproprie fața de a mea şi se uită fix in ochii mei. Imi intorc capul ca să nu mă vadă, dar el mă ia de față şi nu pot să mi iar privirea de la el.
"Ingrid, inainte, inainte să te vezi in oglinda, cum te simțeai? " Ezit să-i răspund, ce vrea să demonstreze cu asta?
"Ingrid, cum te simțeai? "Vocea lui se domoli puțin.
"Bine" sic eu in şoaptă.
"Te simțeai frumoasă? "
"Da"
"Vezi? Pentru mine nu contează cum areți, eu nu mă uit la tine, eu mă uit in tine. Eu mă uit in ochii tăi şi văd un suflet frumos, un suflet pur, iar asta este cel mai important lucru. Nu contează exteriorul, nu te mai gândi la asta. Eu te iubesc pentru ceea ce eşti, nu pentru cum arăți. Şi chiar dacă tu te vezi urâtă, eu tot aş face dragoste cu tine in fiecare zi şi in fiecare noapte, pentru că eu fac dragoste cu tine, nu cu corpul tău. Tu mă atragi pentru cum eşti inăuntru, iar crede-mă când iți spun că areți ca Adriana Lima."