*Ginny pov*
Bătălia s-a terminat. Ma uit in jurul meu si vad Hogwarts in ruine si mulți cunoscuti morți, inclusiv pe fratele meu Fred. Sunt foarte trista, dar in acelasi timp si ușurată ca totul s-a terminat si Harry a reusit. Harry...Oare ii e dor de mine?Nu stiu. Am inteles ca s-a despărțit de mine pentru siguranta mea, dar mie mi-a fost dor de el. Am asteptat un semn ca e bine tot anul, dar nu am primit niciunul.
Madame Pomfrey fugea ca sa ii îngrijească pe toți ranitii, dar era prea mult pentru ea. Am vazut cum mama stătea langa Fred si plângea. Nu avea sa se mute de acolo pentru o vreme. Tata se uita la Fred, dar nu plângea.Harry stătea intr-o parte si se uita absent peste tot, cu lacrimi in ochi. Ma duc la el si ii spun:
-Nu e vina ta, Harry.L-ai ucis pe Voldemort si ne-ai oferit speranța la o lume mai buna. Acum suntem in siguranta.
-Dar ce se intampla cu cei care au murit? Fratele tau, Fred, a murit pentru mine.Îmi e scârba de mine ca nu l-am ucis pe Voldemort inainte sa moară atâtea persoane.
-Harry, in război mai au loc pierderi, e normal. Si eu sunt trista ca Fred a murit, dar inteleg ca a facut-o pentru o cauza nobila.As fi fost mult mai afectată daca ai fi murit tu.
Harry a inceput sa plângă incet si eu l-am îmbrățișat.Eram cam nervoasă pentru ca vorbea asa despre el.
Profesoara McGonaggal ne spune ca lupta s-a terminat si ca ne vom întoarce acasa pentru o saptamana, iar ranitii vor fi transportați la spital, pentru îngrijire. Apoi vom reveni ca sa punem castelul pe picioare.Familia mea hotărăste sa plecăm sa il ingropam pe Fred. Harry vine si ii spune mamei mele:
-Îmi pare rău pentru pierdere. Stiu ca este vina mea, ma puteti ierta?Nu vreau sa ma urati.
-Sigur, Harry, spune mama cu lacrimi in ochi. Si nu este vina ta. Tu ai facut ce trebuia, suntem mandri de tine.Si nu te vom urî niciodată.
Harry nu era in stare sa vorbească, asa ca eu am spus catre toata sala:
-Lupta s-a terminat. Voldemort e mort.Harry a reușit. Stim ca au avut loc multe pierderi, am spus eu, dar Harry m-a intrerupt:
-Îmi pare rău pentru pierderile suferite.Probabil ca nu sunteti mandri de mine, nici măcar eu nu sunt.
Neville striga:
-Ba da Harry, suntem!
Apoi toata sala a aprobat si l-au aplaudat pe Harry.
Harry era foarte trist,se vedea in ochii lui. El, cel care ne-a salvat, era dezamăgit de el.Ma duc si il îmbrățișez, spunandu-i ca o sa fie bine.
Tata hotărăste că Harry si Hermione trebuie sa rămână la noi, pentru ca nu au unde sa stea. Pe drum, Harry a fost trist si mama a plâns.L-am ingropat pe Fred si i-am pus pe mormânt multe flori. Ajunsi acasa, am fugit in camera mea si am inceput sa plâng pentru Fred. Îmi amintesc de cate ori m-a facut sa rad sau m-a enervat si a facut glume pe seama mea, dar l-am iubit mereu. Va fi mereu un frate bun. Hermione intra in camera, pentru ca va sta cu mine saptamana asta. Când vede ca plâng ma intreaba:
-Ginny, de ce esti asa?
-Fred a murit, Hermione. A murit. Nu o sa il mai vad niciodată,nu o sa ii mai aud râsul niciodată,zic eu plângând.
-Iti inteleg reacția. Si mie îmi pare rău Fred. Dar încă ii mai ai pe părinții tăi, pe restul fraților tăi, pe mine si pe Harry. Noi toti te iubim si asta contează.
-Stiu, dar tot ma afectează moartea lui. Dar o sa fiu puternica, spun eu oprindu-ma din plâns.
-Asa te vreau. Acum du-te sa vorbesti cu Harry.
Am mers in fata usii camerei lui Ron si am batut la usa.
-Unde e Harry?l-am intrebat pe Ron, care avea ochii rosii de la plâns.
-In curte. A zis ca vrea sa stea singur.
Ma duc in curte si il vad stând pe iarba si plângând. Ma apropii de el si ii spun:
-Ce faci aici?
-Ginny, te rog pleacă. Nu vreau sa te pun in pericol si pe tine.
-Ce pericol? Tu ai alungat pericolul. L-ai facut sa dispară. Acum suntem in siguranta.
Harry nu spune nimic, doar plânge încet.
-Nu te mai invinovati. Ai salvat lumea,Harry. Esti un erou.
-Nu pentru toata lumea.
-Pentru mine da, am spus eu si l-am pupat pe obraz.
El m-a îmbrățișat si m-a pupat pe frunte. Am plecat împreună la cina, Harry încă era foarte trist, dar am reusit sa il calmez. La masa nimeni nu vorbea. După ce am terminat ne-am dus in camere, l-am auzit pe George trantind usa si pe mama plângând in camera ei.Hermione mi-a spus:
-Am vorbit cu Ron si a spus ca vrea sa fim împreună acum, si eu am acceptat.
Am imbratisat-o si m-am culcat. Eram obosită si am dormit pana la ora zece. Saptamana a trecut foarte greu. In casa era o liniste monotonă. Hermione mi-a citit toate cărțile din biblioteca.Harry si Ron aveau mereu ochii rosii de la plâns,la fel ca mine. Hermione plângea si ea, dar la un moment dat s-a oprit. Încet, Harry si Ron au inceput sa glumească. Eu încă plângeam pentru Fred.
La sfarsitul saptamanii ne-am facut bagajele si am mers pe Aleea Diagon ca sa ne cumpărăm cărțile. Urma sa fim toți in anul 7. Va fi ciudat ca voi fi in clasa cu ei, dar si interesant.In primele doua săptămâni nu o sa se întâmple mare lucru.
T
renul ne astepta in gara.Toți elevii se holbau la noi. Era si logic, Harry Potter era cu noi. Ne-am gasit un compartiment si ne-am asezat toți patru, asteptând in liniste. Harry m-a îmbrățișat.Ron s-a uitat urât la el si noi am rosit. Mi-am dat seama ca Ron si-a revenit daca nu ii plăcea sa ne vadă împreună. Harry si Hermione isi reveniseră si ei. Acum cea care trebuia sa isi revină eram eu.
Intr-un final, trenul a pornit spre Hogwarts.
Hei, stiu ca e cam plictisitor, dar este prima mea carte de genul asta. Ma voi strădui sa iasă ceva bun. Capitolul asta e cam scurt, dar e un fel de introducere. Astept păreri, keep reading!♡
